Monthly Archives

April 2015

Traseu de survolat Valea Prahovei si istoria Romaniei in 2 zile

By Idei de urban break, MunteniaNo Comments

Traseu de survolat Valea Prahovei cu maşina, de preferat nu în weekend. Şi de survolat istoria României din timpuri medievale şi până în prezent.

De câte ori nu v-au întrebat prietenii străini cum să facă să ajungă la castelul lui Dracula din Bucureşti? Sau ce să mai vadă în zonă şi unde să mănânce? Şi pentru că informaţiile nu se adună singure într-un singur loc, va trebui să fiţi magicienii care le adună. Sau să intraţi aici.

Ziua 1 

Bucureşti – Ploieşti – Sinaia (2h cu maşina)

Sinaia – Buşteni (30 min cu maşina)

  • telecabina Buşteni – Babele (70 de RON, dus-întors)
  • Castelul Cantacuzino (1h, 23 de RON, intrarea se face din oră în oră, la şi un sfert)
  • Mâncare la restaurantul La Cerdac
  • Cazare la Vila Leonida (240 RON/cameră dublă, mic dejun inclus )

Ziua 2

Buşteni – Râşnov (40 min cu maşina)

Râşnov – Bran (15 min cu maşina)

  • Castelul Bran – (1h, 30 RON)
  • Mâncare la Taverna Lupilor – (1h şi 30 min, aprox 80 RON)
  • satul Măgura Branului sau satul Peştera – (2-3 ore de explorare)

Întoarcere pe culoarul Rucăr – Bran şi autostrada Piteşti – Bucureşti  (3h şi 30 min)

Camil_Iamandescu-Castelul_Peles

Traseul istoric începe cu Castelul Peleş, reşedinţa de vară a regelui Carol I, primul rege al României din dinastia Hohenzollern. După îndepărtarea lui Cuza în 1866, autorităţile române aveau o problemă. Unirea nu fusese garantată decât pe parcursul domniei lui Cuza, aşa că soluţia a fost introducerea unei case domnitoare străine. Castelul a fost construit între 1883 şi 1885, după planurile arhitectului german Johannes Schultz, în stil neorenascentist. Familia regală petrecea la Sinaia 6 luni pe an, iar castelul a avut rol de reşedinţă regală până în 1947, când a fost naţionalizat de regimul comunist. Din 2007 a trecut în proprietatea Regelui Mihai I, continuând să fie administrat ca muzeu şi instituţie naţională de statul român.

În afară de tururile obişnuite de vizitare, puteţi să vedeţi castelul şi cu alte prilejuri: Vânătoarea de ouă organizată în fiecare an în sâmbăta Paştelui, concerte “Sunetul Muzicii”, evenimente şi expoziţii temporare.

Continuăm cu Telecabina Buşteni – Babele, construită între 1974 şi 1977, când Ceauşescu a cerut Ministrului Turismului de pe atunci proiecte pentru revitalizarea turismului. Telecabina este prima din ţară care urcă de la altitudinea de 850 m (oraşul Buşteni) la 2300 de m (platoul aproape de Cabana Babele). Priveliștea de la pilonii 4 şi 5 vă oferă Crucea Eroilor Neamului, Brâna Caraimanului, Valea Jepilor și, în depărtare, Munții Baiului.

Castelul Cantacuzino ne întoarce în vremea domniei regelui Carol I. Castelul a fost construit în 1911 la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), fost ministru de Interne al României între 1899-1900, 1904-1907. Descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu, avea o avere colosală aşa că a fost supranumit “Nababul”. Probabil cunoaşteţi măcar unul din cele trei palate construite din banii săi: Palatul Cantacuzino din București, în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și “Micul Trianon”.castelul catancuzino busteni

castelul catancuzino bustenicastelul catancuzino busteni

Castelul din Buşteni este construit în stil neoromânesc după planurile arhitectului Grigore Cerchez, fiind înconjurat de un parc minunat, cu grote, cascade și fântâni arteziene.

Tot inspirat de membrii familiei regale şi generalul Paul Leonida plănuieşte o casă de vacanţă în zonă. De pe Dealul Zamorei generalul plănuia să admire din confortul cerdacului său Munții Bucegi și Crucea Eroilor Neamului, construită de curând din inițiativa Reginei Maria în cinstea celor căzuți în Primul Război Mondial.

Vila Leonida a fost cumpărată de soţii Drulă în 2009 şi renovată pentru a reda atmosfera interbelică în care a fost construită.

vila leonida busteni vila leonida busteni vila leonida busteni

Ziua a doua ne prinde în timpuri medievale. Cetatea Râşnov e menţionată în documente în anul 1335, în timpul unei invazii tătăreşti. Cu toate acestea, există dovezi arheologice care indică prezenţa pe Dealul Cetăţii a unor elemente de fortificaţie din Epoca Bronzului, posibil cetatea dacică Comidava şi prezenţa unei cetăţi de lemn teutonice (1211-1225).

Cetatea a rezistat asediilor turcilor, a rezistat schimbării stăpânirilor, i-a apărat pe cetăţenii târgului Râşnovului în timpul războaielor. A fost renovată în urma cutremurului din 1940 şi a fost folosită ca platou de filmare pentru filmele istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974), în regia lui Sergiu Nicolaescu.

Şi istoria Castelului Bran începe cu cavalerii teutoni. Ei ridică aici o fortăreaţă în 1211, dar sunt izgoniţi din zonă în 1226. Saşii din zona Braşovului primesc în 1377 privilegiul de a ridica un castel, de la regele maghiar al vremii. Îl şi ridică până în 1388 şi timp de mai multe decenii castelul are şi rolul de vamă şi cel de fortăreaţă la graniţa estică a Transilvaniei destinată încercării de a opri extinderea Imperiului Otoman.

castelul bran curte interioara1castelul bran curte interioara

Singura legătură istorică pe care Branul o are cu Vlad Ţepeş este incursiunea din 1459 a armatei sale în zona Braşovului. Ţepeş arde suburbiile oraşului şi omoară sute de saşi, deoarece aceştia cereau taxe vamale mai mari pentru Ţara Românească şi îl susţineau pe oponentul lui la tron. Comunitatea săsească ţine să se răzbune pentru acest episod şi îl zugrăveşte în cronici drept un tiran.

Castelul e cumpărat de braşoveni în 1651 şi este folosit în diverse moduri (inclusiv cabana a Ocolului Silvic) până în 1920 când este cedat de către consiliul local reginei Maria a României. Această îl transformă în reşedinţă a familiei regale şi îl lasă moştenire Principesei Ileana la moartea sa. În 1948, guvernul comunist o sileşte pe Principesa Ileana să părăsească ţara şi abia în 1990 ea are dreptul să revadă castelul.

Din 2009 castelul aparţine moştenitorilor Principesei Ileana, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta.

Satele Măgura şi Peştera vă oferă o privelişte de neuitat asupra Bucegilor şi Pietrei Craiului. Dacă vreţi să vă descreţiţi frunţile şi să intraţi într-un loc cu linişte, vă recomandăm să urcaţi cei 3 km până pe dealuri.

Culoarul Rucăr Bran este un culoar tectonic care separă Masivele Bucegi și Leaota de Munții Piatra Craiului și Munții Iezer-Păpușa. Urmând acest culoar natural, autorităţile au făcut drumul DN73 care, pe măsură ce urcă, devine din ce în ce mai accidentat, cu multe serpentine, ajungând, la Fundata, la altitudini de peste 1000 de metri. Dacă doriţi să vă opriţi pe drum, aveţi obiective pentru încă 2 zile de traseu.

Costuri

Costurile traseului de mai sus pot ajunge la 560 RON de persoană, în funcţie de ce restaurante alegeţi sau ce mâncare alegeţi.

Traseul cu maşina are 425 de km, aşa că ar ajunge la 150 RON costurile cu motorina.

Pentru a inchiria o masina pentru 2 zile, preţurile pornesc de la 450 RON, la care se adaugă o garanţie cerută de firmă.

Trasee cu ghid

Pentru a vedea şi cărări mai puţin bătătorite în această zonă, puteţi alege serviciile unui ghid.

Dan Chitila vă poate arăta satele Măgura şi Peştera la pas. De asemenea, puteţi merge alături de el în Munţi Baiului, să admiraţi priveliştea de pe Piscul Câinelui.

Photo credits

Castelul Peleş – foto by Camil Iamandescu

Pestereala in Cioclovina

By Crisana, Destinatii, ExcursiiNo Comments

Aici, la My Secret Romania, ne propunem să vă arătăm din secretele României dar și să vă luam cu noi, să le vedeți, experimentați, trăiți cu ochii voștri.

A doua excursie din 2015 va fi făcută într-o peșteră: Cioclovina. Anglo-saxonii au termenul de “cave exploring”. Noi putem să îi spunem “explorare de peșteri” dar e lung, așa că i-am spus “peștereală”.

Ideea e că o să ne echipăm (salopete, mânuși, frontale, echipament de tehnică alpină) și o să petrecem câteva ore bune în peștera Cioclovina (Hunedoara). Ce-i deosebit la Cioclovina? Intrarea monumentală, pârâul din interior și… multe alte lucruri, care merită văzute, nu povestite.

Cioclovina face parte din Parcul Naţional Grădiştea Muncelului – Cioclovina din Munţii Şureanu, parc care se întinde pe o suprafaţă de nu mai puţin de 38 184 ha. Peştera Cioclovina şi peştera Cioclovina cu apă fac parte dintr-un sistem carstic complex, în care se intră cu ajutorul echipamentelor de tehnică alpină.

1.Sistemul-Ponorici-Cioclovina-cu-Apa

Pârâul Ponorici ne însoţeşte prin peşteră şi apoi dispare sub un perete de stâncă.

10003546_633871403335417_607099865_n
Program
Vineri
→ plecăm la prânz din București și ajungem seara la Cioclovina sat, unde înnoptăm
Sâmbătă
→ tură în peștera Cioclovina
→ drumeție printre vestigii daco-romane
Duminică
→povești, albinărit
→o mică drumeție până la cetatea dacică Piatra Roșie
→ în mașini și înapoi acasă

Tura aceasta este dedicată exploratorilor şi necesită un nivel de pregătire fizică mediu. Prietenii de la Mares Outdoor Events (ghizii noştri super-experimentaţi) spun că “explorările de peşteri şi canioane sunt un pic dincolo de sfera de confort a persoanelor obişnuite, dar mult în interiorul sferei de confort tehnic şi siguranţă a ghizilor noştri.”

Adică ne vom simţi uneori provocaţi – pe marginea unei săritori de 27 m de coborât în rapel, la traversarea unei cascade ori înotând peste un lac subteran – dar vom fi tot timpul în siguranţă.

1010308_633872710001953_1120401804_n
Preț
400 lei/persoană
Include echipament, ghidaj peșteră, cazare 2 nopți.
Nu include mâncarea, pe care o vom găti împreună.

Transport
O să mergem cu mașinile personale și la final costul benzinei se va împărți între călători.

Dacă sună bine și dacă vrei să vii cu noi, dă-ne un mesaj până pe 10 aprilie!

poze: Cosmin Stan (http://badorgood.com/), Mares Outdoor Events

harta preluată de pe www.alpinet.org

“Delta” rimeaza cu “peste”

By Destinatii, Dobrogea, Gastronomie, TraditiiNo Comments

Dacă ai în plan o călătorie în Deltă – și eu sper să ai – trebuie să te pregătești psihic pentru pește. Dacă îți place sau nu peștele, dacă îl consumi în mod regulat sau nu, dacă ai un tip de pește preferat și unul de care nu te atingi, e secundar. Și s-ar putea să nu conteze deloc.

De fapt, știi ce? Mai bine uită tot ce știi legat de pește înainte să pleci. Îți va fi mai ușor să te bucuri de experiențele culinare care urmează. În Deltă o să servești pește la prânz, la cină, și cu puțin noroc, și la micul dejun, sub formă de icre. O să fii întâmpinat cu tărie și icre. Și dacă acum gândul ăsta te înfioră, odată ajuns acolo și trecut de prima zi, o să astepți cu poftă următoarea masă în timp ce încă mesteci la actuala.

Peștele din Deltă are alt gust. Nu o să-ți vină să crezi că ăsta din farfurie e șalău sau crap – că doar ai mai mâncat, ți-e familiar. N-o să-ți vină să crezi că această carne fragedă, care pare făcută la cuptor, a trecut și printr-un proces ușor de prăjire. O să te întrebi de ce celelalte borșuri de pește pălesc în comparație cu asta din farfurie. O să mai ceri o porție. O să întrebi de ingrediente, de rețetă.  Probabil o să încerci acasă și tot nu o să aibă același gust.

Oamenii locului pescuiesc de mii de ani, de pe vremea când Delta încă nu era Deltă. Și de tot atâția ani îl prepară. Și au avut timp îndelungat să experimenteze cu rețete (chifteluțe din pește? da!) și să perfecționeze un mod de preparare. Să ceri pui din prima la masă înseamnă să-i jignești. Înainte de a le spune povestea ta de dragoste cu peștele – dacă îți place sau nu, dacă îl consumi în mod regulat sau nu, daca ai un tip preferat și unul de care nu te atingi niciodată- acceptă să guști din preparatele lor.

**

M-am întors în Delta în septembrie. Am stat cinci zile, am mâncat pește în fiecare zi și mă bucur că nu am fost singura de la masă căreia îi sclipeau ochii ca două linguri când gazdele, binevoitoare, suplineau cu încă o farfurie rasolul de pește. Singurul regret e legat de faptul că am avut parte de prea puține icre.

Gândul la o noua incursiune în Deltă mă face să-mi plouă în gură.

PS: Dacă ai ajuns în Mila 23, du-te și ia un prânz, o cină la Pensiunea Dunărea Veche. Și întreabă ce a pregătit doamna Lucica.

magnolie Bucuresti My Secret Romania

Mai e luna florilor, aprilie a magnoliilor

By Destinatii, Muntenia, Secretul saptamaniiNo Comments

Într-unul din romanele mele preferate scrie că “Începutul e un lucru delicat”. (“The beginning is a very delicate time”). În cazul de față, începutul a fost atât de delicat încât nu l-am simțit. Nu mai știu când și cum am început să mă uit la magnolii, să le identific, să le caut, să le aștept așa cum unii așteaptă TIFF-ul sau Electric Castle.

Dar știu că totul a luat avânt în aprilie 2013, când am fost pusă față în față cu cel mai mare copac de magnolie văzut vreodată. Eram în Iași, în fața primăriei, cu gura cascată, aparatul în mână și mă gândeam cât de norocoși sunt ieșenii că pot admira așa ceva în fiecare zi.

magnolie Iasi magnolie Iasi magnolie Iasi
Apoi a fost aprilie 2014, când am traversat jumătate de țară ca să ajung din București la Deva. Vremea era răcoroasă, peisajul gri-maroniu și din loc în loc alb. Sau roz. Număram cu nesaț petele de culoare de pe Valea Oltului și mă minunam cât de mulți oameni și-au plantat magnolii în grădină.

Și lângă Deva, în parcul dendrologic din Simeria am dat peste…

magnolie simeria

magnolie simeria

Întoarsă în București, într-o zi de plimbare, am ajuns pentru prima dată la Mănăstirea Radu Vodă, unde de-o parte și de alta a intrării în naos sunt …. doua magnolii roz. Loc binecuvântat.

magnolie Radu Voda

Anul ăsta am început să le caut de iarna. Am identificat pe noua mea stradă vreo 2-3 pomi despre care bănuiam că ar fi magnolii. Acum, că au început să înmugurească și să înflorească, văd că sunt vreo 5-6. Și în unele curți sunt câte doi!

Noul meu ritual implică vânători zilnice de magnolii. Și cumva, aprilie mi-a devenit o lună tare dragă!

magnolie bucuresti

___

Locuri din București cu magnolii (multe magnolii)

  • curtea Muzeului de Artă București
  • cartierul Cotroceni
  • curtea mânăstirii Radu Vodă
  • Grădina botanică Dimitrie Brândză
  • strada Diligenței (fiecare curte are o magnolie)

Pe cai, in Tara Lovistei!

By Excursii, OlteniaNo Comments
Sunt înfășurată în două rânduri de haine și în sacul de dormit rezistent la 5 grade. Îmi spun că data viitoare o să îmi aduc unul mai gros și înjur în barbă natura și chemarea ei.
Asta înseamnă că va trebui să mă deznod din sac, să mai iau ceva haine pe mine, să ocolesc câteva trupuri adormite și să pășeșc fără zgomot pe dușumeaua de lemn a căbănuței. Pâș-pâș în bocanci pe scara de lemn și trezesc cel puțin două persoane.
Valcea_Odai_Romania
Dincolo de ușă mijesc zorile. Toată Valea Călineștiului e sub negură și cerul strălucește de albastru. Uit cu totul de nevoile fiziologice (afară e mai cald) și mă pun pe fotografiat. Aș avea nevoie de un trepied cu care să fac un timelapse către vale. S-ar vedea cum se ridică negura, cum se ivește pădurea și cum verdele devine din ce în ce mai puternic în lumina soarelui.
20140824_074935
E a doua vizită la Odăi. Suntem într-un sat care își păstrează aspectul de pe la 1500, gătim la vatră, facem duș la lumina lunii și ne bucurăm de liniște. Aflăm de la Mircea Onică, gazda noastră pasionată de istoria locului, că “în Evul Mediu timpuriu, din cauza invadatorilor, dar şi pentru că valea îngustă a Oltului nu permitea oamenilor destul teren agricol, localnicii din regiune s-au urcat în munţii Lotrului. Aici, în inima masivului, la peste 800 de metri, pe toţi versanţii cu deschidere sudică, în lumina soarelui, au desţelenit locul, fie prin ardere, fie cu securea, pădurile de fagi şi conifere dispărând, în locul lor apărând un sat – Odăi.” Mircea a moştenit de la părinţi “odaia mică”, veche de aproape o sută de ani şi a construit cu forţe proprii “odaia mare” – cea în care am dormit noi. Vrea să arate lumii cum se trăieşte simplu şi cât de mult contează să ne reconectăm cu natura şi cu animalele.
Pe la 8 începe timid ritualul trezirii. Mircea a făcut deja focul şi pune de cafea, Măriuca aduce bunătăţi pentru micul dejun, iar colegele mele de excursie vin către cişmea. Avem apă rece ca gheaţa sau un butoiaş cu apă fierbinte pentru cei care nu vor să se trezească din prima. Avem cafea sau ceai; omletă cu jambon de casă sau cu ardei şi ceapă, după reţeta Florinei. Luăm micul dejun la soare, privind din când în când spectacolul văii.
Valcea_Odai_trezire
Alexandra a plecat după cai şi acum se întoarce triumfătoare cu Murgu, căpetenia micii herghelii. Alexandra şi Măriuca sunt fiicele lui Mircea şi antrenoarele noastre în ale călăriei. S-au urcat prima oară pe cal când aveau 3-4 ani şi au învăţat singure să se ţină în şa. Măriuca povesteşte că îşi puneau un scaun ca să ajungă să se urce pe mama lui Murgu. Uneori cădeau fix sub picioarele iepei şi ea le ocolea. Alexandrei i se luminează faţa când povesteşte despre primul ei galop. Avea 3 ani şi era în braţele lui Mircea, cutreierând văile. Acum ne învaţă pe noi cum să ne ţinem drepte în şa, cum să dăm comenzile şi cum să fim ferme ca să ne asculte caii. Dacă se plictiseşte, se urcă pe Murgu şi dă 2 ture la galop, de exemplificare. Fetele sunt îndrăgostite de cai, aşa că au luat lecţii pentru a-şi îmbunătăţi tehnica de călărie, au învăţat să dreseze şi se antrenează şi pentru acrobaţii.
Pe cai, Tara Lovistei
Valcea_Odai_calarie
Astăzi plecăm într-o plimbare mai lungă, spre culmea Priporului. Avem 6 cai şi suntem 10, aşa că vom face cu rândul. Alexandra şi o altă colegă o iau pe scurtătură către culme, iar eu şi Măriuca ne urcăm pe crupele lui Fulger şi Bongo. Procedura e cam aşa: Mihaela îşi scoate piciorul din scăriţa dreaptă, eu folosesc scăriţa şi mă opintesc în şa ca să mă aburc în spatele ei pe cal. Redau scăriţa, o îmbrăţişez cu patos şi pornim.
Urcăm pe un drum forestier şi în dreapta avem valea şi soarele. Cu cât panta e mai abruptă cu atât o îmbrăţişez mai mult pe Mihaela. Mă străduiesc să nu alunec, să nu mă lovesc de şa şi să ignor efortul pe care îl face Fulger cu doi călăreţi. Urmează o porţiune de drum îngustă, o scurtătură către golul alpin, aşa că ne dăm jos şi luăm caii de căpăstru. Golul alpin pare pictat din manualul de geografie – iarbă, jnepeniş, cimbrişor. De sus de tot vedem culmile Meridionalilor: Lotrului, Căpăţânii, Făgăraş. Măriuca încearcă să facă faţă întrebărilor.
Valcea_Odai_Lotrului
Pauza de privit şi de poze ne prieşte şi nouă şi cailor. E cald, picioarele ni s-au transformat în nişte paranteze, dar avem toate un zâmbet larg. Suntem sus de tot, am cucerit poiana şi cu fiecare pas al calului am cucerit şi o bucăţică din noi. Pentru că am învăţat să avem încredere.
———————————————-
Următoarea plecare la Odăi o să fie pe 17 – 19 aprilie. Detalii și înscrieri aici
Dacă vi s-a făcut teamă citind articolul de mai sus, am câteva liniştiri:
  • Odaia nouă are acum sobă şi este izolată, deci vom dormi pe moale şi la cald.
  • Tura descrisă mai sus nu face parte din excursia pentru începători; vă veţi bucura de febră musculară, dar în cantităţi mici.
  • Cei care vor să descopere doar locul şi liniştea, nu şi călăria, sunt bineveniţi. Mai mulţi cai pentru noi!
  • Odăi nu există pe googlemaps. Vom merge aproape 10 km pe drum neasfaltat, intrând de pe E81, şoseaua care străbate Valea Oltului unind Râmnicu Vâlcea de Sibiu, şi urmărind Valea Călineştiului.