Monthly Archives

October 2015

Cule din Romania. De vizitat

By Destinatii, Idei de rural break, OlteniaOne Comment

În arhitectura românească, cula definește un tip de locuință fortificată, cu aspect simplu și compact, cu plan pătrat sau dreptunghiular, având două sau trei nivele, cu rol de apărare, de supraveghere și de locuire.

Culele au fost construite de boierii din Oltenia pentru a se apăra de cetele prădătoare de turci venite de la Dunăre. Datorită unicităţii lor, au fost propuse pentru a fi înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Denumirea provine din cuvântul turcesc “kale” sau “kule”, care înseamnă turn. Au fost multe cule în întreaga Oltenie şi în vestul Munteniei, însă, din câteva sute de astfel de case întărite, au supravieţuit până astăzi doar 27 (înscrise pe Lista Monumentelor Istorice din România). Mai mult de jumătate din ele, neavând şansa să fie transformate în muzee, sunt într-o stare precară sau în ruină.

De unde ştim cuvântul sau unde am văzut cule?

  • din basmul Greuceanu, de Petre Ispirescu. “…ducându-se Greuceanu la cula din Codru Verde, deschise ușa cu degetul zmeului și găsi acolo soarele și luna. Luă în mâna dreaptă soarele și în cea stângă luna, le aruncă pe cer și se bucură cu bucurie mare.”
greuceanu_412221829011

Ilustratie din basmul Greuceanu

  • din filmul Aferim, regizat de Radu Jude şi câştigător de Urs de Argint la Berlin. Vorbind despre cum a găsit locurile de filmare, Jude spune “Le-am găsit relativ greu, pentru că nu e așa simplu să mai dai peste zone neatinse de chestiuni moderne, cum sunt firele de electricitate, de exemplu. O parte dintre filmări au fost în Dobrogea, la Mănăstirea Haleș de lângă Buzău, cula Greceanu de lângă Horezu, de la Măldărești, păduri de pe lângă Bucureşti. Am scotocit cam toată Ţara Românească până am găsit locurile potrivite.
aferim-cula-maldaresti

Scena din Aferim – cula Greceanu, Maldaresti

  • din descrierea stilului neoromânesc, de Valentin Mandache. “Una dintre primele clădiri în stil neoromânesc clasic, care se află şi astăzi în Bucureşti, este cea a restaurantului „Doina”, concepută în 1892 de către arhitectul Ion Mincu. Aici se poate observa clar în centrul edificiului arhetipul culei, cu bastionul fortificat ca principal element de diagnostic structural şi componentele decorative bizantine, motivele etnografice ţărăneşti şi modelele decorative otomane.
cula_neoromanesc_restaurantul_doina

Bufetul de la Sosea – actualul Restaurant Doina

Cum vizităm?

Pentru că structura culelor e atât de compactă, prima reacţie este să spunem “dacă am văzut o culă, le-am văzut pe toate.” Ce este impresionant, dincolo de starea actuală a acestor construcţii, este cum au rezistat de-a lungul vremii şi cum încă reuşesc să îşi spună povestea.

  • O primă variantă de vizitare este la muzeu. Printre cele mai cunoscute cule sunt cele din cadrul Muzeului Arhitecturii Populare Curtişoara Gorj: cula Cornoiu şi cula Tătărăscu.  La fel, în Complexul Muzeal Măldărești Vâlcea avem cula Greceanu, cula Duca şi, tot în Vâlcea, cula Bujoreanu din Muzeul Arhitecturii Populare Bujoreni.
MySecretRomania_cula_Duca

Cula Duca

MySecretRomania_cula_Duca

Cula Duca – usa pe unde se retrageau spre turn

Cula Greceanu

Cula Greceanu

Înainte să plecaţi la drum (sau pe drum) citiţi povestea culei pe care urmează să o vizitaţi. O să aflaţi că cele mai multe au ziduri groase de 80 cm. Că, atunci când veneau duşmanii, servitorii ascundeau animalele în pivniţă. Boierii se refugiau mai întâi la etajul I şi puneau un drug gros la uşă, ca să fie siguri că rezistă. Dacă şi primul cat devenea nesigur, urcau până în turnul de apărare pe o scară de funie. Trăgeau apă din fântâna din pivniţă, aveau merinde, trăgeau şi scara după ei şi aşteptau să treacă primejdia. La 1700 primejdia nu era sub formă de bombă aşa că turnul era suficient pentru apărare.

  • O altă variantă este să vă rezervaţi câteva nopţi într-o culă. Aproape de Complexul Muzeal Măldăreşti se află Conacul lui Maldăr, o culă refăcută de soţii Vasilescu şi deschisă publicului în martie 2012. Zidurile groase, uşile originale de stejar, mobilierul de epocă şi mâncarea de la restaurant vă vor întoarce înapoi în timp. Deşi legenda căpitanului Maldăr (de la “maldăre de bani” sau “maldăre de duşmani”) îşi are reşedinţa de drept pe domeniul culei Greceanu, aici o să o pricepeţi cu toate simţurile.
MySecretRomania_cula_Zatreanu

Cula Zatreanu

Şi cula Zătreanu (tot în Vâlcea) a fost cumpărată de un om de afaceri care doreşte să transforme în conac extinderile culei din secolul XX (Conacul Boicescu) şi în muzeu cula ridicată în 1754 de boierul Radu Zătreanu.

  • A treia variantă este ca învăţacel, într-unul dintre workshopurile de arhitectură şi restaurare organizate de Pierre Bortnowski, moştenitor al culei Cornoiu şi organizaţia Artis.  În 2015 au lucrat la acoperişul de şindrilă al conacului, în 2014 au restaurat tâmplăria la Conac, în 2013 au reacoperit Cula cu şindrilă.
cula cornoiu

Cula Cornoiu – photo Artis Peritia

  • Iar a patra variantă este să îi rogi pe săteni sau pe actualii proprietari să îţi povestească despre culă. Noi aşa am văzut cula Zătreanu şi cula Sultănica de la Şuici, din judeţul Argeş.

harta_cule

Planul nostru mare este un tur al Olteniei care să includă astfel de minunăţii. Planul nostru mai mic este o excursie specială cu şi despre cule. Iar dacă vreţi doar “one-shot”, vom avea excursii în Oltenia şi Muntenia care includ şi un tur la una dintre culele de pe drum. Aflaţi mai multe despre ce vă pregătim pe pagina Hai cu noi!

***

Aflaţi mai multe despre cule:

Despre plante si creativitate. Ganduri la un paharel

By Destinatii, Musai, Oltenia, Secretul saptamaniiNo Comments

Intru în cerdac, mi se urează “bun venit” în mod oficial și mi se întinde un păhărel mic, cu o licoare rozalie. Apoi, un anumit tip de istorie personală se repetă: sunt îndemnată să beau și să ghicesc ce am băut sub privirile în expectativă ale celorlalți.

Ce am în păhărel miroase bine, dulce, provine dintr-un fruct, dar îmi stă pe limbă care.

– E caisată!
– Nuuuuu!
– Zmeurată, ceva. A, nu, că aia are alt gust. E o “ată”.
– Nuuuuuu, e o “irată”.
– ?!
– E trandafirată!

Face un pas lateral ca să-mi dezvăluie un bidon de plastic de 10 litri în care șed multe, multe petale mici de trandafir și zeama alcoolică în care își duc zilele. Mno, bun.

Șed cu păhărelul în mână – cu refill-ul păhărelului, ca să zic așa – și mă gândesc la acest obicei neapreciat al românilor de a face o băutura alcoolică din orice fruct găsit și în orice condiții. Până acum am avut de-a face (sau am auzit) de zmeurată, caisată, căpșunată, vișinată. De vin și țuică nu pomenesc. Acum beau trandafirată și încerc să fac un inventar al licorilor de genul ăsta, inventate de oameni în gospodăriile lor, din pasiune, plictiseală sau dorința de a recicla un fruct sau părți ale lui. Din zarzăre se face ceva?

Îmi amintesc poveștile alea îndepărtate cu soldați sau muncitori români, care ajunși prin țări musulmane, țări în care consumul alcoolului era interzis, au încropit o distilerie și din resturi de fructe locale fermentate au obținut ceva ușor alcoolic. Ca să se relaxeze, ca să se veselească. Nici nu mai contează motivul, contează că au reușit!

Deunăzi eram la masă cu două franțuzoaice și vorbeam despre stereotipul acesta al francezului care bea un pahar de vin roșu pe zi, despre strămoși umili sau strămoși care aveau castele, despre moșteniri genetice și despre trandafiri. Bunicul uneia dintre ele obișnuia să creeze noi soiuri de trandafiri și să închine fiecare rezultat femeii iubite (adică bunicii). În curtea acelui bunic, nepoata își aminteste cum, adesea, încerca să creeze parfumuri din tradafiri: rupea petale, le zdrobea, le punea în apă și apoi aștepta, în zadar, căci acea apă nu avea decât un iz vag al florii. Dar ea încerca din nou și din nou. Uite alt posibil stereotip: la o nație renumită pentru parfumurile sale și pentru istoria sa în producția de parfumuri, cei mici se joacă încercând să creeze arome noi sau să recreeze unele vechi.

trandafirata 2

Mă uit la păhărelul din mână – precum spuneam, al doilea – pe care nu am voie să îl pun nebăut pe masă. “Nu se poate asta, mă jignești!” și eu nu vreau să jignesc pe nimeni azi – și mă gândesc că aș vrea să îmi fac și eu acasă trandafirată.

– Care e rețeta?

– Eeee! E secret!

Normal. Precum spuneam, la francezi, parfumurile, la noi băuturile. Fiecare cu pasiunile si secretele lui de stat.

***

Planul nostru mare este un tur al Olteniei care să includă degustări de astfel de minunăţii şi vizite în gospodării neaoşe. Planul nostru mai mic este o excursie specială în care facem licori româneşti. Iar dacă vreţi doar “one-shot”, ne descurcăm. Aflaţi mai multe despre ce vă pregătim pe pagina Hai cu noi!

my secret romania hamac

Polaroid din hamac

By Destinatii, Musai, OlteniaNo Comments

De undeva din dreapta se aud niște ciripituri. Nu multe, două-trei, și sunt chiar îndepărtate. Mai apropiat e un “poc” de lemn, un singur “poc”, ca și cum o ciocănitoare s-ar fi pus pe treabă și după prima lovitură ar fi rămas cu ciocul blocat, ca-n desenele animate. Trece aproape un minut până când se aude al doilea “poc”, și el singular.

Ascult și nu mai e nimic altceva. Nici cotcodăcit de găini, nici lătrat de câini, nici muget de vacă, ni-mic. Asociam zilele la țară cu mai mult zgomot. Dar “țara” asta e diferită. Aici, la Zătreni, pe uliță trec care trase de boi, fântânile au plăcuţe de lemn ce amintesc deopotrivă vii și mortii și în curte crește o iarbă grasă peste tot. Pentru că nu sunt găini.

my secret romania hamac

Stau suspendată în hamac și ascult. Doi pași mai încolo, dispărută cu totul în hamacul ei, e Ruxandra. Dintre cele două margini răsare o carte – Umbra vântului de Ruiz Zafon – și cam atât.

Mă gândesc că e ultima oară pe anul ăsta când o să am parte de starea asta, de hamac. De legănat, de absența zgomotelor, de privire pierdută în frunziș, de cartea de lângă din care citesc și nu prea, de cana cu must proaspăt stors.  De timp care are răbdare cu tine, chiar dacă ceilalți nu au.

Poate că un obiectiv bun pentru la anu este “mai multe ore dormite în hamac, mai multe pagini citite în hamac, mai mult visat cu ochii deschiși în hamac, mai multe sunete de ascultat în hamac, mai mult hamac.” Mai multe hamace, de fapt, că nu e rost să ne înghesuim, să ne certăm, sau să tăiem bilete.

Oare sunt prea ușor de cumpărat?

my secret romania_hamac_3

***

Avem hamace şi nu ne e teamă să le folosim! Nu pierdem nicio ocazie să le luăm cu noi, să le întindem şi să ne relaxăm în bătaia brizei. Aflaţi mai multe despre ce vă pregătim pe pagina Hai cu noi!