Sâmbătă am luat micul dejun sub un măr înflorit.
Mai mâncasem sub acel măr – de atâtea și atâtea ori – dar a fost prima dată când printre farfurii, cănuțe de metal cu cafea, borcane cu zacuscă și dulceață, tava cu brânzeturi și slănina aveam mici petale albe. Erau și pe băncuță, și în jurul focului, și pe buștenii ce servesc drept scaune în jurul focului și oriunde te uitai pe o rază de 5 m în jurul trunchiului. Când ajungeai sub crengi, intrai într-un spațiu în care, cumva, sărbătoarea plutea în aer. Și chiar dacă petalele de pe jos te duceau cu gândul la o podea plină de confetti, acea melancolie de după petrecere nu exista.
Prânzul l-am luat tot sub pom, cina însă s-a mutat înăuntru, căci începuse ploaia. Serbarea celor două Georgete s-a făcut cu tort, șampanie, cântec dar fără petale de măr. Primăvara următoare vom avea grijă și de acest mic detaliu.
Următorul moment magic de la Odăi va avea loc în mai – și mai avem 2 locuri libere.