Pe urmele bunicilor, înapoi “acasă”
“Acasă” înseamnă pentru noi vatra satului, locul unde te molipseşti de simplitate şi normal. Iar bătrânii satului sunt cei care ne povăţuiesc şi ne spun poveşti pline de înţelepciune. Facem paralele între “drumul către acasă” şi “drumul către echipă” într-o incursiune cu arhitectură tradiţională, mâncare bună, ateliere cu rost, poveşti ale satului şi istorie.
Trecut, prezent şi zestre contemporană
Trecutul ne defineşte. Cum facem să îl cunoaştem, să îi păstrăm tradiţiile şi să nu rămânem totuşi ancoraţi în ele? Să inovăm, să mergem înainte, fără să îi fim slugi lui “aşa s-a făcut întotdeauna aici pe la noi”?
Astfel, mergem pe urmele istoriei – la palate, școli, case readuse la viață – să vedem cum au făcut proprietarii lor să păstreze tradiţia şi să dea şi o valoare contemporană locurilor, obiceiurilor, obiectelor vechi. De aici, putem trage concluzii şi pentru munca noastră de zi cu zi. Ce păstrăm? Ce are valoare şi acum? Cum alegem?
Emoţii şi multiculturalitate în Transilvania
În mediul de afaceri de acum, diversitatea e o provocare şi o sursă de beneficii. Tineri şi seniori, oameni cu stiluri şi culturi diferite îşi pun mintea la contribuţie pentru binele comun, aducând inovaţie şi avantaj competitiv organizaţiei care ştie să aprecieze diferenţele.
Mergem în Transilvania, să învăţăm cum au reuşit români, unguri, saşi şi secui să convieţuiască paşnic timp de secole şi să creeze o lume unică.
Emoţiile ne cuprind de la bunătăţile – gastronomice, viticole şi meşteşugăreşti – pe care le vom încerca sau crea cu mâinile noastre.
Căutătorii de tradiţii în Oltenia
“În a treia zi de la naștere este hotărât drumul pruncului prin viață, la o masă a ursitoarelor. Prin poartă, a gospodăriei, se trece un nou prag: spre maturitate, familie și comunitate. Stâlpul funerar sau pomul încheie drumul. În lumea țărănească, toate cele trei obiecte-semne, masă – poartă – stâlp, închipuie treceri, dar și sensurile comunicării între două lumi. Le întâlnim și în ansamblul de la Târgu-Jiu, o reîntoarcere a lui Brâncuși în locul de unde a plecat.”
În Oltenia pornim pe urmele tradiţiilor şi meşteşugurilor (tâmplărie, sculptură, olărit, pictură, ţesut) şi aflăm de la meşteri lecţia rezilienţei şi a lucrului bine făcut. Simbolurile meşterite de ei ne introduc ne învaţă despre comunitate şi comunicare.
Povești cu haiduci şi boieri
Întoarcem clepsidra şi ajungem în Oltenia secolului XVIII, în decorul caselor boiereşti din filmul “Aferim!”, la mânăstirile cu galbeni în visterie şi la hanurile unde trăgeau haiducii.
De la haiduci şi caii lor învăţăm despre libertate, natură, alegerile şi deciziile care influenţează contextul tuturor.
Recent Comments