“Treci de Boşorod, de Luncani, de păstrăvaria de la Piatra Roşie, faci stânga la bifurcaţie şi urci tot versantul stâng. Casa lui Gherman e ultima, după ce treci de poarta roşie.” Aşa sunau indicaţiile lui Mihai, ghidul nostru înspre Parcul Naţional Grădiştea Muncelului – Cioclovina.
Zis şi făcut; veţi ieşi de pe E79 la Călan şi intraţi pe drumul judeţean 668A spre Ohaba Streiului, Chitid, Boşorod. E relativ uşor să ajungeţi până aici şi să recunoaşteţi peisajul – sate mici, praf pe uliţele nepietruite, indicatoare puţine. Între Boşorod şi Luncani, o dată cu pierderea oricărui tip de semnal, se schimbă ceva. Privirea se mută de la hartă la privelişte, la copacii înfloriţi de pe marginea drumului, la pârâul Strei care însoţeşte drumul, la casele răzleţite pe deal.
În Luncani urmăriţi indicatorul către Cetatea Piatra Roşie sau către Cioclovina şi intraţi pe drumul 57C, forestier. După păstrăvăria-pensiune “Piatra Roşie” mergeţi în faţă (în stânga e indicator către cetate) şi la următoarea bifurcaţie faceţi stânga către Cioclovina-sat. Urmează urcarea serpentinelor versantului stâng, iar ultimii doi kilometri până la casa lui Gherman sunt de făcut cu o maşină cu gardă înaltă, dacă drumul e uscat şi pe lumina zilei.
Cu fiecare curbă sunteţi şi mai sus, iar priveliştea care se arată sub voi e nemaipomenită. Când se opreşte motorul şi intraţi pe poarta casei lui Gherman, vă izbeşte liniştea. Şi sentimentul de acasă.
Cioclovina este foarte aproape de perimetrul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. E o poartă spre lumea lor. În spatele casei lui Gherman, e vârful Ţâfla. După ce sari un gard, deschizi o poartă şi urci gâfâind vreo 40 de minute ajungi să vezi o panoramă superbă la 800 de metri. Peretele de calcar al Peşterii Cioclovina la sud, platoul Luncanilor la nord, Retezatul plin de zăpadă la vest şi cetatea Piatra Roşie la est.
Ce nu se vede este situl arheologic de sub noi. Între Vârful Ţâfla (Cioclovina) şi cetatea Piatra Roşie se află o aşezare aparţinând culturii Coţofeni, dar şi resturi dacice. Cultura Coţofeni e de la începutul epocii bronzului (anii 3500 – 2500 înaintea erei noastre).
Cetatea dacică de la Piatra Roşie este în Patrimoniul UNESCO alături de Costeşti, Blidaru, Sarmizegetusa Regia. Săpăturile au pus în evidenţă existenţa a trei faze de construcţie. Prima cuprinde incinta din blocuri de calcar, marea clădire din interiorul ei şi sanctuarul patrulater. Acum poţi să identifici locul construcţiilor cu ochiul liber doar dacă ajungi acolo după o zăpadă proaspătă. Aşa, o să vezi un plan alb al cetăţii.
Se crede că Traian a vrut să cucerească cetăţile din munţii Orăştiei mai mult datorită forţei lor spirituale decât datorită forţei lor militare. A vrut să se aşeze “la ei acasă”, în vatra satului. Tot la ei acasă, am ajuns şi noi, fără să ne propunem neapărat.
Seara, la o slană şi un pahar de vin dacic, Gherman ne povesteşte despre brăţările de aur care au fost descoperite pe-aici pe undeva, în capătul satului. Sau despre kosonii pe care vecinul i-a transformat în ţinte pentru cuţit. E greu de crezut că am aterizat în mijlocul unui muzeu în aer liber.
Ca să ajungi în astfel de locuri, trebuie să treci prin nişte probe, precum voinicii din poveste. Mai întâi trebuie să afli despre ele, apoi să crezi că există, să ai încredere în indicaţii şi, efectiv, să parcurgi drumul.
Ca să simţi liniştea şi ca să fii acasă, nu e suficientă căutarea; e nevoie să le recunoşti.
Ca să îl găseşti pe Gherman şi să stai câteva nopţi la Cioclovina, poţi să ne întrebi pe noi sau pe prietenii de la Mares Outdoor Events.
Recent Comments