August 2015

E trecut bine de ora 8, lumina a scăzut simțitor și noi nu știm unde suntem.

Tocmai am lăsat în urmă creasta împădurită a dealului, am coborât un povârniș care s-a lăsat cu scărițe rămase în pom  și urmăm o potecă pe care n-o știm, dar despre care bănuim unde duce: acasă.

De pe Vârful Pripor am decis să o luăm la dreapta și să scurtăm drumul trecând un deal. Om, cal, om, cal, mânz, om, cal, om cal, mânz – iată-ne în șir indian, pășind cu atenție printre urzici, făcându-ne loc printre crengile căzute și pietrele ieșite din pământ ca măselele roase ale unui uriaș.

“Cine urcă pe jos n-are cal și cine coboară pe cal n-are cap!” spune o vorbă. Nu se cade ca pe aici să călărim, așa că mergem în fața cailor, trăgându-i de dârlogi. Luminiș, pâlc de pomi, luminiș, pâlc de pomi, stânga, dreapta, stânga, dreapta și iată-ne într-o mare de ferigi. Sunt înalte cât noi și în față văd șirul indian cum își croiește drum printre tufe.

Înaintaz încet pe pantă, între Paco, care se afla în spatele meu și Lina, mânzul ei, care se află în față. Paco se mai oprește fără motiv și trebuie să trag cu răspundere de dârlogi ca să se urnească iar Lina, la două luni și un pic, moștenește încăpățânarea mamei ei. Prinsă între doi cai, între “Hai, Paco!” și “Mișcă-te, Lina!”, vorbele îmi ies nerăbdătoare, ușor iritate, dar adevărul e că situația mă încântă. Parcă suntem niște exploratori care taie drum într-o pădure tropicală virgină. Suntem primii care păsesc pe aici, noi și caii noștri. Iar stângăciile mânzului mă amuză.

Mă uit în față și o văd pe Claudia cu un zâmbet larg, care se întinde proverbial de la o ureche la cealaltă:

– Vezi? Aventurăăă!!

Peste ani, când alte lucruri vor fi demult uitate, îmi voi aminti de lanul ăsta de ferigi, de Paco care îmi suflă în ceafă, de Lina care îmi blochează drumul, de Jac care a trecut galopând pe lângă mine, îmbrâncindu-mă în lateral, de senzația de nou, de explorator, și de zâmbetul Claudiei, care le cuprindea pe toate. Trapul? Durerea? Nici măcar amintire nu vor fi.

***

Planul nostru mare este un tur al Olteniei călare. Planul nostru mai mic este să vă învăţăm pas, trap şi galop în mai multe iteraţii la Odăi. Iar dacă vreţi doar “one-shot”, vă puteţi alege una dintre excursiile la călărie de anul viitor. Aflaţi mai multe despre ce vă pregătim pe pagina Hai cu noi!