Category

Gastronomie

Oltenia Brunch – Zătreni

By Destinatii, Gastronomie, Oltenia, Traditii

De al doilea #OlteniaBrunch – ce a avut loc pe 11 august, la Cula Zătreanu din Zătreni, Vâlcea – s-au bucurat aproximativ 50 de persoane care au avut parte de praz umplut, mâncare de crăițe și mânătărci, fasole bătută, salată de vinete, ciorbă acră de gâscă, porumb copt, fructe proaspăt culese dar si de “umplătura”, o garnitură pentru fripturi la pomeni, nunți sau sărbători.Preparatele au făcut parte din rețetele satului și au fost (pre)gătite cu ingredinte locale.

IMG_6873 IMG_6877 IMG_6910 IMG_6914 IMG_6919 IMG_6938 IMG_6951 IMG_6966 IMG_6972 IMG_6984 IMG_7002 IMG_7009_1 IMG_7026 IMG_7037 IMG_7048

 

Din programul cultural – artistic au facut parte: o vizită ghidată a Culei (ce are atașat și un conac interbelic), a muzeului din localitate, a bisericuței de lemn de sec XVIII dar și dansuri populare susținute de Ansamblul Bobocica.

Mulțumirile se duc în primul rând gazdelor – familia Valcea și ajutoarelor sale de nădejde, proprietarilor culei – familia Diaconu, administratorului, dl Titica, voluntarilor din Grupului de Inițiativă G.I. Fundaţia Comunitară Vȃlcea dar și tuturor celor care au bătut cale lungă sau scurtă pentru a veni alaturi de noi și pentru a redescoperi o parte din gastronomia locală.

 

Poze de Andreea Nedelescu, căreia îi mulțumim!

Proiectul este implementat de Asociația My Transylvania și este co-finanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național. *Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul acestei publicatii sau de modul în care rezultatele ei si ale proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

#olteniabrunch #eatlocal

Muntenia Brunch în ograda lui Moromete la Talpa, Teleorman

By Gastronomie, Muntenia, Traditii

Al treilea #MunteniaBrunch și al cincilea eveniment din aceasta serie de la sud de Carpați s-a întâmplat în Talpa, Teleorman. Aproape 200 de persoane, din toate colțurile țării, au poposit în Ograda lui Moromete, locul în care au fost înregistrate ambele părți ale filmului “Moromeții”. Intreaga comunitate s-a mobilizat spectaculos, iar vedetele mesei la acest brunch au fost pâinea caldă la țăst, ciorba de bureți din organe de oaie, mâncarea de ștevie cu orez și ou, saramura de crap, plăcinta cu mere, colarezii cu lapte, porumbul si dovleacul copt.muntenia brunch_talpa_ics photo_48 muntenia brunch_talpa_ics photo_46 muntenia brunch_talpa_ics photo_41 muntenia brunch_talpa_ics photo_47 muntenia brunch_talpa_ics photo_25 muntenia brunch_talpa_ics photo_19 muntenia brunch_talpa_ics photo_20 muntenia brunch_talpa_ics photo_18 muntenia brunch_talpa_ics photo_21 muntenia brunch_talpa_ics photo_16 muntenia brunch_talpa_ics photo_7 muntenia brunch_talpa_ics photo_9 muntenia brunch_talpa_ics photo_5 muntenia brunch_talpa_ics photo_49 muntenia brunch_talpa_ics photo_44 muntenia brunch_talpa_ics photo_43 muntenia brunch_talpa_ics photo_37 muntenia brunch_talpa_ics photo_27 muntenia brunch_talpa_ics photo_11

Ne-au fost alături mesteșugarii din zonă (cu demonstrații de copt la țăst, de țesut, de cusut), iar formația Marin Sandu din Videle și Fluierașii din Dobrotești au susținut un impresionant program artistic.

Multe mulțumiri gazdelor noastre, domnului primar Benone Rababoc pentru mobilizarea comunității, Asociației CERC Talpa, partenerilor nostri Outhentic Cycling Romania, Asociația ROI, Asociației My Transylvania și OMV Petrom și OMV Romania pentru atenția către acest tip de proiecte.

Fotografii de icsPhoto / Cris Voinea

*Evenimentul apartine proiectului “Gust și gustări – elemente de cultură gastronomică din Oltenia și Muntenia”, co-finantat de AFCN – Administratia Fondului Cultural National.

Muntenia Brunch – Pastramă şi vin la Urlaţi

By Destinatii, Gastronomie, Muntenia, Traditii

Al doilea #MunteniaBrunch și al patrulea eveniment din aceasta serie de la sud de Carpați s-a întâmplat în Urlaţi, într-o sâmbătă călduroasă de iulie, la care vedetele au fost pastrama de oaie (meşteşugită într-un baiţ şi mâncată de pe grătar aşa repede că ai putea să juri că n-a fost), păsatul servit pe frunză de tei, vărzarele (plăcintele) cu varză și cartofi, chifteluțele, salata de vinete, castraveții murați de vară, gemurile de trandafir şi de cireşe negre, îngheţata de casă. Nu putea să lipsească vinul, aşa că ne-am cinstit cu vin pelin şi alte bunătăţi din podgoriile din Dealu Mare.

muntenia brunch_ics photo_urlati_26 muntenia brunch_ics photo_urlati_21 muntenia brunch_ics photo_urlati_15 muntenia brunch_ics photo_urlati_13 muntenia brunch_ics photo_urlati_10 muntenia brunch_ics photo_urlati_17 muntenia brunch_ics photo_urlati_18 muntenia brunch_ics photo_urlati_16 muntenia brunch_ics photo_urlati_20 muntenia brunch_ics photo_urlati_19 muntenia brunch_ics photo_urlati_7 muntenia brunch_ics photo_urlati_6 muntenia brunch_ics photo_urlati_5 muntenia brunch_ics photo_urlati_4 muntenia brunch_ics photo_urlati_14 muntenia brunch_ics photo_urlati_1 muntenia brunch_ics photo_urlati_2 muntenia brunch_ics photo_urlati_3 muntenia brunch_ics photo_urlati_25 muntenia brunch_ics photo_urlati_24 muntenia brunch_ics photo_urlati_23 muntenia brunch_ics photo_urlati_22 muntenia brunch_ics photo_urlati_28

Partea culturală a fost alcătuită dintr-un concert live (voce și chitară), o demonstrație de cusut ie, o demonstrație de dogărit (cum se fac butoaiele) și un tur cultural – arhitectural al conacului Nucu, cu povești despre trecut și planuri pentru viitor.

Multe mulțumiri familiei Crisbăşanu, Grupului de iniţiativă comunitară – GIC Urlati, gospodinelor desăvârşite din Urlati, lui Marius Gonţ pentru concertul de chitara, meșterului Adrian Aldea pentru demonstraţia de dogărit, Lilianei Stanescu pentru organizarea şezătorii, Magazinului de Cadouri pentru aranjamentele florale și voluntarilor pentru că au făcut posibile asemenea amintiri gastronomice.

Fotografii de icsPhoto / Cris Voinea

Proiectul este implementat de Asociația My Transylvania și co-finanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național. *Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul acestei publicatii sau de modul în care rezultatele ei si ale proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Muntenia Brunch – Teci cu lapte și gogoși la Corbi

By Destinatii, Gastronomie, Muntenia, Traditii

Primul #MunteniaBrunch și al treilea care are loc la sud de Carpați s-a întâmplat în Corbi, în ograda căsuței albastre a Mamei Uța, într-o sâmbătă călduroasă de iulie. Vedetele au fost tecii cu lapte ( ciorbă de fasole păstăi cu lapte bătut) – mâncarea copilăriei pe aceste meleaguri, gogoșile cu lingura, mâncarea de mănătărci, tocanul de miel, cornulețe cu gem și salată de roșii cu brânză. De altfel, brânza nu putea să lipsească din această comunitate de oieri.

IMG_3777 IMG_3695 IMG_3701 IMG_3704 IMG_3712 IMG_3734 IMG_3750 IMG_3757 IMG_3818 IMG_3816 IMG_3808 IMG_4013 IMG_4011

Partea culturala a brunch-ului a cuprins un tur al Mânăstirii Corbii de Piatră precum și o drumeție pe deasupra mânăstirii, pe la crucea de la 1700. Nu au lipsit diverși meșteri în ale prelucrării lemnului precum și mici producători de gemuri, sucuri și brânză.

Multe mulțumiri bucătăreselor din Corbi, La Corbi, Antreprenorești, meșterilor, producătorilor locali și voluntarilor (veniți dis de dimineață de la Curtea de Argeș) pentru că au făcut posibile asemenea amintiri gastronomice. Nu în ultimul rând, mulțumiri urmașilor mamei Uța, care au multă grijă de căsuța ei albastră de lângă Mânăstirea Corbii de Piatră.

Fotografii de Andrada Nistor.

Proiectul este implementat cu ajutorul Asociației My Transilvania și co-finanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național. *Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul acestei publicatii sau de modul în care rezultatele ei si ale proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului.

Sudul în bucate: Oltenia și Muntenia Brunch

By Gastronomie, Oltenia, Traditii

În vremurile de altădată, bucătăria era exclusiv spațiul femeii. Aici ingredientele – adesea doar ierburi, de primavară sau toamna, din grădină sau pădure – erau transformate în bucate pentru toată familia. Existau feluri de bază, care apăreau iar și iar pe masă, cum ar fi nelipsita mămăligă și ciorba de zarzavaturi, existau și bucate care apăreau din când în când și, bineînteles, bucate pentru zilele de sărbătoare.

Dincolo de datorie și necesitate, bucătăria era unul din locurile în care se manifesta creativitatea femeii. Sarmale cu orez și nuci făcute la cuptor, ciorbă de frunze de vișin, saramură de melci și găluști cu smochine sunt doar câteva din rețetele transmise sau culese pe cale orală.

Anul acesta ne-am propus să punem în valoare această creativitate “în bucate” printr-o serie de acțiuni ăl căror scop este să descoperim, să redescoperim și să ne bucurăm de bucătării locale și regionale. Împreună cu Asociația My Transilvania aducem brunch-urile la sud de Carpați.

Ne vom aduna într-o gospodărie, vom servi bucate vechi și noi, vom cunoaște meșteri locali și ne vom cunoaște între noi, iubitorii de lucruri de altădată.

Așadar, din mai până în octombrie, în a doua sâmbătă a fiecărei luni, vă invităm la Oltenia/Muntenia Brunch:

Oltenia Brunch

12 Mai – Pociovaliștea, Novaci (Gorj)  – Familia Ungureanu

9 Iunie – Isverna ( Mehedinți) – Casă bătrână reabilitată de Asociația Sinaptica

11 August – Zătreni (Vâlcea) – Familia Vâlcea

25 August – Buleta, comuna Mihãieşti (Vâlcea) – Familia Balan

13 Octombrie – Costești (Vâlcea) – Familia Mesea

Muntenia Brunch

19 Mai – Bulbucata, Clejani (Giurgiu)

7 Iulie – Corbi (Argeș) – Fam Sescioreanu și Comunitatea din Corbi

14 Iulie – Urlați (Prahova) – Familia Crisbășanu

4 August – Videle (Teleorman) – Fam Roată

11 August – Potlogi (Dâmbovița)

8 Septembrie – Slatina, comuna Nucșoara (Argeș) – Familia Solomon

29 Septembrie – Ferma Piscicolă Ciocănești (Călărași) – brunch pescăresc

Înscrierile sunt posibile începând cu 30 de zile înainte de evenimente,  pe pagina www.eat-local.ro sau din aplicația cu același nume.

Pentru a nu rata nici un brunch, înscrie-te în newsletterul My Secret Romania:

Vă așteptăm cu masa pusă!

Mâncate cu poftă. În Țara Făgărașului

By Destinatii, Gastronomie, Traditii, TransilvaniaNo Comments

Paștele de anul ăsta a fost petrecut de-o parte și de alta a Munților Făgăraș. Gabi a fost cu o ceată de aventurieri bicicliști la Nucșoara, la sud de Făgăraș, iar subsemnata cu o altă ceată, mai puțin aventurieră la nord, în Țara Făgărașului. Incursiunea noastră a fost plănuita ca fiind una culturală – tradițională, dar cumva a ajuns și gastronomică. Da, am mâncat bine pe unde am fost. Pe alocuri, foarte bine. Și fiindcă ne simțim generoși, o să vă împărtășim din locurile în care am poposit, am degustat, am exclamat. Și o să începem cu bucatele cele alese:

Pateu de păstrăv

my secret romania_tarafagarasului_mancare_1

Pateu de ficat, de gâscă, de porc dar de păstrăv? Am comandat din curiozitate. A venit alături de niște roșii tăiate, niște triunghiuri de pâine prăjită și acoperit de …ouă de pește. Undeva pe la jumătatea degustării,  bucătarul a venit personal să ne spună că este un fel nou, introdus de două zile în meniu, și să ne întrebe cum ni se pare. “Minunat!” – răspunsul a fost spus cu jumătate de gură, căci cealaltă era ocupată cu o felie bine unsă. (Deh, se mai întâmplă.) Își merită locul de pe pagina cu “specialitățile bucătarului” cu vârf și îndesat.

>> Mâncat la Păstrăvăria Albota

File de păstrăv

my secret romania_tarafagarasului_mancare_3

Denumirea întreagă este “file de păstrăv în fulgi de porumb cu sos de pătrunjel și cartofi fierți”. Pe cât sună de bine, pe atât este de bun. N-am găsit oase, nu m-am mirat prea mult când sosul de pătrunjel nu era verde, ci alb (fetelor, servim peștele cu sos de ustoroi, da?) și dacă ar mai fi fost loc aș mai fi luat unul. De poftă!

>> Mâncat la Păstrăvăria Albota

Piure de urzici

my secret romania_tarafagarasului_mancare_5

Era duminică, era ziua de Paște, era amiază, un pic de nor, un pic de soare și pe tabla de pe peretele Oranjeriei era scris cu creta, sub “specialități”: “urzici din grădina Baronului de Brukenthal” și “căpșuni cu mentă”. Meniul de Paște era mult mai cuprinzător, dar ce să fie cu urzicile acelea? Le-am comandat lângă o friptură de miel și o porție de cartofi. Dar starurile din acea farfurie au fost urzicile și papilele mele gustative ar fi fost fericite și împacate doar cu ele. Stomacul, de asemenea. Nu că mielul nu ar fi fost fraged și piureul cremos…

>> Mâncate la Palatul Brukenthal din Avrig

Prăjitură de rubarbar

Am trecut Oltul, am intrat în zona săsească și aici, la Casa din Șona, sub un nuc,  am fost serviți cu ceai și cu prăjitură de rubarbă. Dacă auziți de rubarbă, să știți că la mijloc e o chestie săsească. Ei sunt cei care au luat planta asta – tulpina ei, mai exact – și au făcut dulceață și au băgat-o în aluat și au preparat-o în fel și chip. Cei care ne-au servit nu sunt sași, dar zona este și știți cum e cu influențele astea culturale. Și gastronomice. Să vă spun cât de răcoroasă și gustoasă a fost prăjiturica? Și ce bine a mers cu ceaiul? Ar trebui să vă spun că astfel de prajituri ar trebui degustate doar în natura, eventual sub un nuc.

>> Mâncată la Casa din Șona

Sarmale cu mamaligă

 my secret romania_tarafagarasului_mancare_8

În Ohaba există o mică gospodărie care e un fel de all inclusive: ai acolo cea mai veche moară funcțională din Țara Făgărașului, veche de 150 de ani, un pârâu, un foișor, o băncuța între conifere, un cocoș care se crede un ceas stricat, niște camere de dormit și o bucătăreasă care i-ar face cu plăcere concurență bunicii tale în prepararea bucatelor. Domnul Popa îți povestește despre moară – istoria ei și modul de funcționare – iar doamna Popa îți poate servi niște preparate simple, d-ale noastre, bune de te lingi pe degete. Hămesiți fiind, noi ne-am așezat mai întâi la masă. Ciorba de văcuță a fost mâncată într-un timp record – nu am avut timp să-i facem poze. Mămăliga și sarmalele au fost savurate un pic mai pe îndelete. Cozonacul cu nucă, asemenea. Nu există un meniu ca la restaurant, doar un meniu al zilei. Și nouă ne-a fost îndeajuns.

>> Mâncate la Pensiunea Moara cu noroc din Ohaba

Gem de lămâie, portocală și dovlecel

 my secret romania_tarafagarasului_mancare_9

Gemul ăsta – bunătatea asta de gem – a fost luat din Țara Făgărașului și mâncat acasă. Doamna Popa de la Pensiunea Moara cu noroc din Ohaba mai face și gemuri și are mai multe combinații, sortimente. Nouă ne-a făcut cu ochiul combinația de citrice cu dovlecel – ne-am întrebat ce o fi, cum o fi, lasă că gustăm acasă și uite că acum, la o săptămână după, borcanul e gol.

Dar ouă? Ouă roșii? Am ciocnit? Da. Micul dejun de pe Valea Avrigului, de la Pensiunea Ghiocelul, a fost cu ouă roșii și cu “Hristos a înviat!”

 my secret romania_tarafagarasului_mancare_4

Voi ce ați mâncat bun? Și unde?

Unde si cum facem ciocolata

By Evenimente, GastronomieNo Comments

“Cine se trezeşte de dimineaţă, departe ajunge!” a fost motto-ul nostru sâmbătă pe la 8 dimineaţa. Ne-am trezit atraşi de ideea de ciocolată şi de “ciocolăţit” şi ne-am îndreptat cu mic, cu mare spre Heidi Choco World.

Fabrica Heidi din comuna Pantelimon nu e o destinaţie obişnuită pentru sâmbătă dimineaţa, dar se poate transforma uşor într-un obiectiv “dulce” şi într-o lecţie despre determinare şi succes. Deschisă în 1994 de investitori elveţieni, fabrica înregistrează creşteri şi premiere:

  • 1996 – prima tabletă specială de sărbători cu scorţişoară şi ciocolată albă
  • 1997 – primele figurine de sărbători
  • 1998 – Heidi Pralinetti, cutia de praline care se termină foarte repede
  • 2000 – tableta Heidi Cappucino devine unul dintre cele mai iubite produse
  • 2013 – brandul Heidi trece în mâinile unui puternic consorţiu austriac
  • 2015 – Heidi Chocolat este recunoscută între mărcile premium de ciocolată în cele mai importante pieţe la nivel internaţional şi este prezentă în 48 de ţări, pe 6 continente.

Colaj_Heidi_produse

Pentru a fi mai aproape de clienţi şi pentru a avea un feedback constant asupra produselor, cei de la Heidi au deschis magazinul şi atelierul Heidi Choco World, unde găsim produsele standard şi produse create în serie limitată de maeştrii ciocolatieri. În atelier, pasionaţii de ciocolată pot să îşi creeze propria tabletă şi să afle mai multe despre tainele acestei arte.

MSR_HeidiChocoWorld1

Înarmaţi cu întrebări de tipul “este ciocolata albă ciocolată?” şi “este adevărat că a scăzut producţia de boabe de cacao?” am urmat-o pe Miruna – maestrul nostru ciocolatier – într-o călătorie pe urmele ingredientelor. Am aflat de unde sunt aduse boabele de cacao, cum arată fructul şi care e procesul prin care trec boabele. Am gustat masă de cacao(ce se obţine după ce presezi boabele de cacao) şi am simţit cu toţii gustul amar şi grăsimea. Apoi am aflat restul ingredientelor: zahăr, lapte praf (obţinut după ce arunci văcuţa din avion), masă de cacao, pudră de cacao, unt de cacao, lecitină şi vanilie.

Pentru a obţine cele 3 tipuri de ciocolată produse de Heidi, ingredientele se combină cam aşa:

  • ciocolată albă:  zahăr, lapte praf, unt de cacao, lecitină şi vanilie (este ciocolată pentru că folosim unt de cacao)
  • ciocolată cu lapte:  zahăr, lapte praf, masă de cacao, pudră de cacao, unt de cacao, lecitină şi vanilie
  • ciocolată amăruie:  pudră de cacao, masă de cacao, unt de cacao, zahăr, lecitină şi vanilie (ciocolata amăruie de 85% înseamnă 85% cacao şi 15% restul ingredientelor)

MSR_HeidiChocoWorld2 MSR_HeidiChocoWorld4

Pentru a obţine tipul propriu de ciocolată, noi am adăugat tot felul de alte ingrediente: merişor, zmeură, fistic, vişine confiate, caramel, cristale de sare neagră, chili, piper roşu, scorţişoară, migdale caramelizate, nuci caramelizate, caramel şi câte şi mai câte.

Colaj_Heidi_lucru

Vă întrebaţi cum arătam la plecare din atelier? Sau cum arată rezultatele?

MSR_HeidiChocoWorld6MSR_HeidiChocoWorld5

Arătam mult mai bine decât de dimineaţă şi de la endorfine, şi de la whiskey-ul din praline şi de la mândria că am devenit ucenici ciocolatieri!

***

Am fost la atelierul de ciocolată în urma concursului pe care l-am organizat împreună cu Heidi. Atelierele sunt pentru 10 persoane (adulţi sau copii mai mari de 8 ani) şi au două formule (Standard sau Premium). Dacă doriţi să rezervaţi un astfel de atelier la Heidi Choco World, puteţi citi mai multe pe site sau puteţi cere informaţii la 021 2006 984 or (+40)744.754.997

Cozonacii și pictura – refugii de cinci stele

By Destinatii, Excursii, Gastronomie, Idei de rural break, Oltenia, TraditiiOne Comment

Încă simt mirosul de cozonaci proaspeți scoși din cuptor, încă o păstrez în gând pe doamna Lenuța care frământa coca fără milă, fără pauze, cu toată puterea. Cu povețe, cu bucurie mare că unii tineri sunt dornici, în toată viteza și printre toate informațiile și evenimentele, să-și mai aplece atenția și la tradițiile noastre.

Încă o văd pe Gabriela cu ia ei de la bunica, veche de peste 50 de ani, care-i vine atât de bine și de care e atât de mândră. Își pune și un brâu subțirel și începe să-și bage pumnii-n cocă. Îi spunem că e foarte fotogenică. I se vede în toate pozele fericirea și ne-o transmite repede și nouă.

MSR_cozonaci_Craciun

Fericirea a fost la Novaci într-un week-end de decembrie în care am avut toate ingredientele pentru cozonaci înșiruite pe masa din bucătăria în care a copilărit Gabi. O fericire naivă, pentru că nici una dintre noi nu știa exact ce să facă sau în ce fel să amestece ingredientele pentru cozonacii perfecți. Ne holbam la ouă, la sacul mare cu făină, la ulei, la drojdie, la zahărul vanilat și la cacao. Așteptam indicații de la doamna Lenuța și eram conștiente că n-o să ducem noi greul – nu că n-am fi putut face față, dar pentru că suntem pui de oameni obișnuiți în orașe, cu cozonaci ambalați la fiecare supermarket, la fiecare colț de stradă. Cel puțin eu, bucureșteanca.

De ce te-ai chinui să faci ceva despre care nu știi cum o să iasă, ceva pretențios care îți solicită atenția o zi întreagă, care cere bibileală și frecuș și cocoloșit constant? De ce să riști să eșuezi și să rămâi și cu timpul pierdut, ca apoi să ajungi tot la un panettone care strigase după tine din magazine toată ziua că n-o să-ți iasă?

Cum miroseau cozonacii?

Vă spun eu că nu se compară, nu se compară, nu se compară. Poate nu vă spun nimic nou, poate aveți bunici la țară sau părinți care fac cozonaci. Dar pentru cei ca mine care nu apucă des să se bucure de aerul rural, de laptele adus de la vacă direct, de brânza și smântâna făcute în cămăruța din spate, numai ideea de a asista la nașterea unui cozonac face ca gustul lui să fie de zece mii de ori mai bun. Pentru că știi povestea din spate. Vezi că s-au pus 15 ouă (să fie!), știi că s-au spart nuci două ore, știi că s-a tras de coca aia până a început să se dezlipească frumos de copaia de lemn și să danseze printre degete. Ai admirat cât de repede a fost întinsă cu făcălețul pe masă, ghem după ghem și cum a fost întinsă pe paturi de metal, la crescut, la căldurică sub o față de masă care le acopere bine pe toate. Ai băgat degetul în bolul cu crema de cacao, moment de glorie.

Cozonaci_de_Craciun_Novaci

colaj_cozonaciToți ochii au stat pe ceas, dar nimeni n-a stat degeaba. Între timp au început pregătirile pentru coca de pâine, pentru turtă, pentru tăițeii pe care i-am aruncat în supă, pentru prescură – chifla specială pe care o duci la biserică duminica dimineața și care a fost însemnată înainte să intre la cuptor cu pristornicul, chestia de lemn în formă de cruce, o ștampilă pentru cocă de care auzeam pentru prima oară. Pristornicul e mai vechi decât ia de la bunica Gabrielei (e moştenit de bunica de la străbunica) și e obiectul după care ea alerga prin sat pe când era copilă, ori de câte ori se făceau prescuri pentru că era singurul din familie și era folosit și de sora bunicii care locuieşte undeva mai sus pe aceeași stradă. Cine altcineva să alerge dacă nu a lor nepoțica?

Urmează desigur mentenanța focului din vatră. Cuvântul cheie este stâmpăratul. Daca arunci în cuptor o mână de făină și se înnegrește înseamnă că e prea cald pentru cozonaci. Il mai stâmperi o dată cu apă. Deja e multă muncă, nu? Să nu mai spun de verificarea permanentă a cozonacilor. Au prins crustă? E arămie? Miroase? Îi scoatem? Hai să-i scoatem!

Dar CUM mirosea. Nici nu știu dacă vreau să încerc să descriu. Aș vrea să păstrez doar pentru mine cozonacosfera care plutea și care înconjurase toată casa, tot Novaciul. Aș vrea să vă spun că la anul, de Paști, n-ar trebui să ratați excursia cu același scop gastronomic.

Am muncit cu spor – doamna Lenuța mai mult decât noi, dar am asistat, am pasat una, alta, am făcut poze din toate unghiurile – ca să ne lăudăm apoi pe Facebook că am făcut cozonaci. Dar Facebook-ul n-are cum să înțeleagă toți aburii care se legănau din primul cozonac pe care l-am adus și l-am tăiat în bucătărie. N-are cum să explice frăgezimea galbenă care stătea întinsă pe tocător, felie după felie, toată înghesuită acolo, aburinde. Nici nu pot să scriu fără să-mi plouă iar în gură.MSR_cozonaci

Atunci i-am făcut Gabrielei cea mai fericită poză din tot weekendul. Poza reușitei, care-i confirma că meritase să se trezească la 6:30 în dimineața aia și că poate invita oamenii din jurul mesei să servească. Parcă și ia stătea mai țanțoșă pe ea. E de la sine înțeles că s-a lăsat cu gemete și fețe extaziate când am început să golim tocătorul. Peisajul a fost completat și de vinuț, la tot pasul, ca să muncim cu spor, ca să curgă pe gâtlej mai lin. Cum te-ntorceai un pic, gata, paharul era plin din nou. Acolo, printre cozonaci de Crăciun şi vin, am simțit că în curând vine Crăciunul, de fapt acolo am început Crăciunul.

Atelier de pictat clopoţei la Daciana

Un week-end la Novaci poate fi refugiul perfect, poate fi într-adevăr farmacia sufletului urban îmbibat în sunete asurzitoare de claxoane și aglomerații și oameni tracasați de la atâta muncă. Mesele au inclus zacuscă, brânză, smântână, fasole bătută cu ceapă călită, ciorbe și supe, caltaboși, slăninuță cu ceapă roșie, șorici, și alte bunătăți spontane precum zmeură și un borcan cu miere și nuci de la care nu ne puteam abține. Îl dădeam la o parte ca să nu-l mai vedem, ca apoi tot noi să-l căutăm insistent cu privirea și să mai băgăm o linguriță în gură, pe sub masă. Ce deliciu. Deci am mâncat bine, am asistat și ajutat la făcutul cozonacilor în acest du-te-vino continuu, am picat la șapte seara la pat (la un super pat de țară cu o plapumă serioasă), într-un somn (să zicem) târziu de după-amiază, după ce am văzut un apus roșiatic, liniștit de lângă biserica din Novaci, la capătul unor scări care-o plasează deasupra tuturor caselor. Am admirat de acolo Parângul și crestele-i albite, iar a doua zi am fost să ne încercăm talentele artistice.colaj_atelier_Daciana_Ungureanu

Am pictat pe lut, o chestie pe care chiar nu credeam s-o fac vreodată. Pentru că nu sunt cea mai răbdătoare persoană de pe planetă – ori ca să pictezi un clopoțel de lut cu detalii, cu fond, cu forme, cu pensule ba mai groase, ba subțiri, să nu-ți tremure mâna, să înmoi pensula, s-o ștergi, să mai adaugi un punct și înc-o linie îți trebuie multă răbdare și exercițiu. Dar niciodată să nu spui niciodată, nu?

Ceva, un model mi-a ieșit și mie până la urmă. Ceva simplist, matematic, în colțuri simetrice, după firea „artistei”. Nu mă compar cu fetele celelalte cu talente aparent înnăscute. Sau mai practicaseră în București și mie nu mi-au zis nimic. Tot ce contează e că m-am relaxat și m-am concentrat și mi-a plăcut să creez ceva cu mâinile mele, să știu că lucrul din mâna mea e unicat, poate prin linia aia mișcată unde se vede că mi-a tremurat mâna, dar tot e lucrul la care am muncit eu și pe care, de ce nu, îl pot oferi cu drag cuiva la care țin, pentru că știu sigur că n-o să mai aibă nimeni la fel. Poate apreciez eu prea mult lucrurile unicat. Poate din cauză că sunt din ce în ce mai rare cred c-ar trebui să le prețuim din ce în ce mai mult.

anca_atelier_Daciana

Pentru minunatul atelier îi suntem datoare și-i foarte mulțumim Dacianei Ungureanu, artist plastic care are cufere pline cu ii vechi, care mai de care mai prețioase și mai atent cusute, dulapurile ticsite cu broșe, medalioane, farfurioare și clopoței, toate pictate manual de ea, de tablouri nici nu mai zic. E clar că dacă treceți prin Novaci, musai trebuie să vă opriți să vă aruncați un ochi, poate amândoi peste colecția etnografică a Dacianei și s-o lăsați să vă povestească ore în șir despre fiecare colț al căsuței de vis și despre proveniența fiecărui cufăraș.

Iau Novaciul și-l bag în sertărașul meu de locuri simple și frumoase din România, de la poalele Parângului, loc în care se pune cantitatea cea mai mare de dragoste în cozonaci. Apoi mai iau Conacul lui Maldăr unde ne-am răsfățat cu un roze bun în fața șemineului și cu un prânz copios, cu o priveliște mai copioasă decât friptura și mai iau vechile, tăcutele cule de la Măldărești, unde s-a filmat și Aferim!.

foto_conac_maldar

“Delta” rimeaza cu “peste”

By Destinatii, Dobrogea, Gastronomie, TraditiiNo Comments

Dacă ai în plan o călătorie în Deltă – și eu sper să ai – trebuie să te pregătești psihic pentru pește. Dacă îți place sau nu peștele, dacă îl consumi în mod regulat sau nu, dacă ai un tip de pește preferat și unul de care nu te atingi, e secundar. Și s-ar putea să nu conteze deloc.

De fapt, știi ce? Mai bine uită tot ce știi legat de pește înainte să pleci. Îți va fi mai ușor să te bucuri de experiențele culinare care urmează. În Deltă o să servești pește la prânz, la cină, și cu puțin noroc, și la micul dejun, sub formă de icre. O să fii întâmpinat cu tărie și icre. Și dacă acum gândul ăsta te înfioră, odată ajuns acolo și trecut de prima zi, o să astepți cu poftă următoarea masă în timp ce încă mesteci la actuala.

Peștele din Deltă are alt gust. Nu o să-ți vină să crezi că ăsta din farfurie e șalău sau crap – că doar ai mai mâncat, ți-e familiar. N-o să-ți vină să crezi că această carne fragedă, care pare făcută la cuptor, a trecut și printr-un proces ușor de prăjire. O să te întrebi de ce celelalte borșuri de pește pălesc în comparație cu asta din farfurie. O să mai ceri o porție. O să întrebi de ingrediente, de rețetă.  Probabil o să încerci acasă și tot nu o să aibă același gust.

Oamenii locului pescuiesc de mii de ani, de pe vremea când Delta încă nu era Deltă. Și de tot atâția ani îl prepară. Și au avut timp îndelungat să experimenteze cu rețete (chifteluțe din pește? da!) și să perfecționeze un mod de preparare. Să ceri pui din prima la masă înseamnă să-i jignești. Înainte de a le spune povestea ta de dragoste cu peștele – dacă îți place sau nu, dacă îl consumi în mod regulat sau nu, daca ai un tip preferat și unul de care nu te atingi niciodată- acceptă să guști din preparatele lor.

**

M-am întors în Delta în septembrie. Am stat cinci zile, am mâncat pește în fiecare zi și mă bucur că nu am fost singura de la masă căreia îi sclipeau ochii ca două linguri când gazdele, binevoitoare, suplineau cu încă o farfurie rasolul de pește. Singurul regret e legat de faptul că am avut parte de prea puține icre.

Gândul la o noua incursiune în Deltă mă face să-mi plouă în gură.

PS: Dacă ai ajuns în Mila 23, du-te și ia un prânz, o cină la Pensiunea Dunărea Veche. Și întreabă ce a pregătit doamna Lucica.