Tag

traditii

RURAL si tihnă – Muntenia Brunch la Sitaru

By Destinatii, Gastronomie, Muntenia, TraditiiNo Comments

Primul #MunteniaBrunch de anul acesta s-a întâmplat în data de 4 iulie la Sitaru, Grădistea în Ilfov, acasă la Diana şi Alex, cei care au transformat o gospodărie veche într-un loc excelent de relaxare – RURAL – ai liber la tihnă.

Oaspeții noștrii s-au bucurat de bucatele pregătite “ca la bunica”. Vedetele zilei au fost drobul de legume, tartele cu brânză, spanac şi dovlecel, zacusca proaspătă, prăjitura cu vişine şi gogoşile. Pe masă am mai întins 2 tipuri de plăcintă cu brânză, fasole făcăluită, sarmale cu mămăligă, brânză şi caş de oaie de la ciobanul Costică, slăninuţă, legume din sat, prune, zarzăre, mere de vară şi pepeni. Preparatele au fost gătite cu ingrediente locale și mult drag de către tanti Luminiţa, tanti Lucreţia, tanti Maria, tanti Nela, Georgiana şi nea Sandu.

Evenimentul a fost consemnat de Andreea Vasile care reușeste să surprindă în cuvinte atmosfera evenimentelor noastre.
Află povestea locului și a gogosilor de la tanti Lucreția. Tanti Lucreția ne-a pregătit 150 de gogoși, unul dintre deserturile ei preferate pentru că sunt și printre preferatele lui nea Florian. Mai multe detalii despre eveniment poți citi aici: Un nou sezon de brunch-uri marca Gate to Romania si-a facut debutul la Sitaru.

Iată și câteva poze de la fața locului:

Mulțumim producătorilor locali pentru siropurile de căpşuni, de soc, de lavandă şi pentru dulceţuri. Copiii s-au bucurat de plimbarea prin Situl Natura 2000 Sitaru – Dridu – Căldăruşani şi de ghidajul oferit de Livia de la Societatea Ornitologică Română, de hamace, de piscină şi de bunătăţi.

Mulțumirile se duc în primul rând către gazde, către Bem un Vin pentru winebar, către Andreea de la Cuvinte Alese pentru documentare şi Georgiana de la Delish Experiences pentru colaborare, către voluntari și către participanţii care au bătut cale lungă sau scurtă pentru a veni alături de noi și pentru a redescoperi o parte din gastronomia locală.

Poze de Călin Stan și Carmina Niţescu, cărora le mulțumim tare! Eveniment organizat împreună cu comunitatea locală din Sitaru și Asociația My Transylvania.

Evenimentul face parte din proiectul “Gusturi redescoperite – peisajul gastronomic din Oltenia și Muntenia”, co-finanțat de AFCN.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul acestei publicații sau de modul în care rezultatele ei și ale proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Facem cozonaci la Novaci

By No Comments

La sfârșit de noiembrie vrem să vă arătăm cum se fac cozonacii în familia mea (Gabi) şi în alte familii de oieri din zona Olteniei. Mergem din nou spre Transalpina, la Novaci, pentru mâncare şi poveştile locului.

Plecarea este de vineri după-masa, ajungem și ne-apucăm de pregătit lucrurile pentru operațiunea cozonaci: tăiat lemne, curățat nuci. Băieţii se ocupă de lemne, udați cu vin şi ţuică produse în casă.
colaj_cozonaci
Sâmbătă ne trezim de dimineaţă şi participăm la proces: amestecăm făina, drojdia, laptele, ouăle şi observăm de câtă dragoste e nevoie ca să frământăm coca pufoasă. Facem cozonaci, colaci şi turtă şi le urmărim până ies calde din cuptor. Mâncăm bine și avem la desert cozonac.

Duminică ne pregătim pentru a cunoaşte alte tradiţii. Mergem să intrăm într-un univers al simbolurilor populare, acasă la Daciana Ungureanu – artist plastic. Daciana ne arată comorile din colecţia ei etnografică şi ne învaţă să pictăm pe ceramică, inspiraţi de motivele folosite din moşi-strămoşi. Obiectele care ies din mâinile ei sunt opere de artă. Noi o să furăm puţin din tehnica ei şi vom realiza clopoţei sau farfuriuţe.
Surpriza acestei excursii e lada de zestre a bunicii Dacianei; dacă suntem cuminţi, o să ne putem îmbrăca în piesele din colecţie, să simţim cum se găteau gorjenii înainte de Crăciun!

Ne vom întoarce seara la Bucureşti cu tolba plină de bunătăţi produse de noi (fiecare cu cozonacul lui), cu reţeta de cozonaci şi cu ornamente realizate tot de noi!

Turul de trei zile include

  • Transport București – Novaci – București;
  • Cină la pensiune
  • Cazare la Pensiunea Loredana 3* din Novaci (2 nopţi)
  • Drumeţie uşoară pe Transalpina pentru fotografii (cu microbuzul)
  • Atelier de cozonăcit – durata: 5 ore;
  • Prânz într-o gospodărie tradiţională
  • Cină tradiţională acasă la Colecţia etnografică Daciana Ungureanu (cină sâmbătă);
  • Mic dejun la pensiunea Loredana 3* din Novaci (2 dimineţi);
  • Atelier de pictură pe ceramică alături de Daciana Ungureanu, artist plastic – 2 ore
  • Ghid însoțitor.

Costuri suplimentare: masa de prânz de duminică, suveniruri achiziţionate

Preţul excursiei: 640 RON / pers – loc în cameră dublă

  • preţ valabil pentru minim 12 participanţi

Locuri disponibile: 15

Înscrieri & detalii:  Gabi Solomon – 0745 499 371 şi pe mail la hai@mysecretromania.com

Mărturii

“Poate nu vă spun nimic nou, poate aveți bunici la țară sau părinți care fac cozonaci. Dar pentru cei ca mine care nu apucă des să se bucure de aerul rural, de laptele adus de la vacă direct, de brânza și smântâna făcute în cămăruța din spate, numai ideea de a asista la nașterea unui cozonac face ca gustul lui să fie de zece mii de ori mai bun. Pentru că știi povestea din spate. Vezi că s-au pus 15 ouă (să fie!), știi că s-au spart nuci două ore, știi că s-a tras de coca aia până a început să se dezlipească frumos de copaia de lemn și să danseze printre degete. Ai admirat cât de repede a fost întinsă cu făcălețul pe masă, ghem după ghem și cum a fost întinsă pe paturi de metal, la crescut, la căldurică sub o față de masă care le acopere bine pe toate. Ai băgat degetul în bolul cu crema de cacao, moment de glorie.” din articolul Cozonacii si pictura – refugii de 5 stele, scris de Ancuţa Iosif.

Te așteptăm să vii cu noi, să te bucuri de propriul cozonac, făcut chiar de tine!

Tradiții de Crăciun la Novaci – cozonaci, colaci și colindători

By No Comments

Pe 23 decembrie dimineaţa mă trezeam în verva pregătirilor. Nici nu se mijea bine de ziuă şi toate femeile din familie erau în jurul copăii de cozonaci. Străbunica Nina supraveghea operaţiunea din pat, bunica şi tuşa Leană frământau de zor, iar mama şi văruţa Leana le înmânau cele trebuincioase. Eu zburam pe coastă în deal sau în vale ca să mai aduc câte ceva: ulei, stafidele mari, încă un kilogram de făină.

Cozonacii se frământau în deal, la tuşa, casa noastră era în vale. Făceam acest dute-vino pentru că familia se pregătea de Colindeţi – Ajunul Crăciunului şi de Crăciun. În copaia mare se regăseau cozonacii tuturor, în cuptor se coceau colindeţii (colaci mici) pe care urma să îi oferim colindătorilor şi, în toată agitaţia, se scria încă o pagină de tradiţie.

Facem primele pregătiri pentru serbarea Crăciunului și vrem să vă arătăm cum se fac cozonacii în familia mea (Gabi) şi în alte familii de oieri din zona Olteniei; care sunt tradiţiile de Crăciun care s-au păstrat, de unde au început şi cum s-au transformat.

Program
23 dec

>> Plecarea este de vineri dimineaţa, ajungem la Novaci și intrăm direct în pâine. La propriu. Pe 23 decembrie se pregătesc la cuptor “piţărăii” sau “colindeţii” – colăcei care se oferă colindătorilor în dimineaţa zilei de Ajun. Facem cozonaci, colăcei şi turtă şi le urmărim până ies calde din cuptor.

24 dec
>> Sâmbătă ne trezim devreme în “Colindeţi”.
Piţărăii sau Colindeţii sunt un obicei pre-creştin, despre care se ştie din vremea dacilor. Semnifică sacrificiul adus divinităţii drept mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a pomilor. În trecut, piţărăii erau numai bărbaţi, copii sau adolescenţi, organizaţi în cete. Îmbrăcaţi în haine populare, se adunau în noaptea dinaintea Ajunului, împodobeau steaguri cu clopoţei, năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori, după care le agaţă pe prăjini de câţiva metri lungime. Odată terminat acest ritual, alaiul pornea la colindat pe la casele din sat. La noi merg şi fete şi flăcăi, pornesc din capul satului, primesc colăcei, mere, pere, ţuică fiartă şi încing o horă când termină tot traseul, aproape de casa noastră.

Strigăturile sunt la ele acasă:
“Cine nu dă-n Colindeţi
Să-i moară porcu-n coteţ
Şi căţeaua-n grajd la vaci
C-aşa-i la noi la Novaci”

Dacă suntem curajoşi, vedem şi obiceiurile de Ignat. Mâncăm o pomana porcului cu turtă și avem la desert cozonac. Băieţii se ocupă de lemne, udați cu țuică fiartă și vin fiert.

25 dec
>>Duminică: ne trezim, şi ne pregătim pentru a cunoaşte alte tradiţii. Mergem la biserica din sat, ascultăm slujba şi colindele tradiţionale.
După ce mâncăm intrăm într-un univers al simbolurilor populare, acasă la Daciana Ungureanu – artist plastic. Daciana ne arată comorile din colecţia ei etnografică şi ne învaţă să pictăm pe ceramică, inspiraţi de motivele folosite din moşi-strămoşi de Crăciun. Obiectele care ies din mâinile ei sunt opere de artă. Noi o să furăm puţin din tehnica ei şi vom realiza clopoţei pentru pomul de Crăciun.

Ne vom întoarce seara la Bucureşti cu tolba plină de bunătăţi produse de noi (fiecare cu cozonacul lui), cu reţeta de cozonaci şi cu ornamente realizate tot de noi!

Locuri: 8

Prețul excursiei: 490 lei (include cazare, mese – inclusiv cea de Crăciun, ingrediente, cozonaci de luat acasă, atelierul de pictură pe ceramică, taxă excursie).

Înscrieri până la data de: 4 decembrie, în formularul de aici https://goo.gl/forms/FXvn1qG8Az6fbS6k1

Nu este inclus în preț: Transportul. Vom merge cu mașinile personale, vom împărți costul carburantului, care ar trebui să fie in jur de 60 lei/persoană.

Tradiţii de Paşte – cozonaci la Novaci ( 22 – 24 apr )

By No Comments

Re-edităm excursia de anul trecut de Crăciun, doar că acum ne pregătim pentru sărbătorile Pascale și vă arătăm cum se fac cozonacii în familia mea (Gabi) şi în alte familii de oieri din zona Olteniei. Mergem din nou spre Transalpina, la Novaci, dar nu pentru parapantă, ci pentru mâncare şi poveştile locului.

Plecarea este de vineri după-masa, ajungem și ne-apucăm de pregătit lucrurile pentru operațiunea de sâmbătă: tăiat lemne, curățat nuci. Sâmbătă privim cum se amestecă făina, drojdia, laptele, ouăle, de câtă dragoste e nevoie ca să frământăm coca pufoasă. Facem cozonaci, colaci şi turtă şi le urmărim până ies calde din cuptor. Mâncăm bine și avem la desert cozonac. Băieţii se ocupă de lemne, udați cu vin şi ţuică produse în casă.
Duminică ne pregătim pentru a cunoaşte alte tradiţii. Mergem să intrăm într-un univers al simbolurilor populare, acasă la Daciana Ungureanu – artist plastic. Daciana ne arată comorile din colecţia ei etnografică şi ne învaţă să pictăm pe ceramică, inspiraţi de motivele folosite din moşi-strămoşi. Obiectele care ies din mâinile ei sunt opere de artă. Noi o să furăm puţin din tehnica ei şi vom realiza clopoţei sau farfuriuţe. Ne vom întoarce seara la Bucureşti cu tolba plină de bunătăţi produse de noi (fiecare cu cozonacul lui), cu reţeta de cozonaci şi cu ornamente realizate tot de noi!

Locuri: 8

Prețul excursiei: 400 lei (include cazare, masă, ateliere, cozonaci, taxa excursie)

Înscrieri până la data de:  10 aprilie, în formularul de aici

Nu este inclus în preț: Transportul. Vom merge cu mașinile personale, vom împărți costul carburantului, care ar trebui să fie in jur de  50 lei/persoană.

Tradiţii de Paşte – cozonaci la Novaci ( 22 – 24 apr )

By No Comments

Re-edităm excursia de anul trecut de Crăciun, doar că acum ne pregătim pentru sărbătorile Pascale și vă arătăm cum se fac cozonacii în familia mea (Gabi) şi în alte familii de oieri din zona Olteniei. Mergem din nou spre Transalpina, la Novaci, dar nu pentru parapantă, ci pentru mâncare şi poveştile locului.

Plecarea este de vineri după-masa, ajungem și ne-apucăm de pregătit lucrurile pentru operațiunea de sâmbătă: tăiat lemne, curățat nuci. Sâmbătă privim cum se amestecă făina, drojdia, laptele, ouăle, de câtă dragoste e nevoie ca să frământăm coca pufoasă. Facem cozonaci, colaci şi turtă şi le urmărim până ies calde din cuptor. Mâncăm bine și avem la desert cozonac. Băieţii se ocupă de lemne, udați cu vin şi ţuică produse în casă.
Duminică ne pregătim pentru a cunoaşte alte tradiţii. Mergem să intrăm într-un univers al simbolurilor populare, acasă la Daciana Ungureanu – artist plastic. Daciana ne arată comorile din colecţia ei etnografică şi ne învaţă să pictăm pe ceramică, inspiraţi de motivele folosite din moşi-strămoşi. Obiectele care ies din mâinile ei sunt opere de artă. Noi o să furăm puţin din tehnica ei şi vom realiza clopoţei sau farfuriuţe. Ne vom întoarce seara la Bucureşti cu tolba plină de bunătăţi produse de noi (fiecare cu cozonacul lui), cu reţeta de cozonaci şi cu ornamente realizate tot de noi!

Locuri: 8

Prețul excursiei: 400 lei (include cazare, masă, ateliere, cozonaci, taxa excursie)

Înscrieri până la data de:  10 aprilie, în formularul de aici

Nu este inclus în preț: Transportul. Vom merge cu mașinile personale, vom împărți costul carburantului, care ar trebui să fie in jur de  50 lei/persoană.

Cozonacii și pictura – refugii de cinci stele

By Destinatii, Excursii, Gastronomie, Idei de rural break, Oltenia, TraditiiOne Comment

Încă simt mirosul de cozonaci proaspeți scoși din cuptor, încă o păstrez în gând pe doamna Lenuța care frământa coca fără milă, fără pauze, cu toată puterea. Cu povețe, cu bucurie mare că unii tineri sunt dornici, în toată viteza și printre toate informațiile și evenimentele, să-și mai aplece atenția și la tradițiile noastre.

Încă o văd pe Gabriela cu ia ei de la bunica, veche de peste 50 de ani, care-i vine atât de bine și de care e atât de mândră. Își pune și un brâu subțirel și începe să-și bage pumnii-n cocă. Îi spunem că e foarte fotogenică. I se vede în toate pozele fericirea și ne-o transmite repede și nouă.

MSR_cozonaci_Craciun

Fericirea a fost la Novaci într-un week-end de decembrie în care am avut toate ingredientele pentru cozonaci înșiruite pe masa din bucătăria în care a copilărit Gabi. O fericire naivă, pentru că nici una dintre noi nu știa exact ce să facă sau în ce fel să amestece ingredientele pentru cozonacii perfecți. Ne holbam la ouă, la sacul mare cu făină, la ulei, la drojdie, la zahărul vanilat și la cacao. Așteptam indicații de la doamna Lenuța și eram conștiente că n-o să ducem noi greul – nu că n-am fi putut face față, dar pentru că suntem pui de oameni obișnuiți în orașe, cu cozonaci ambalați la fiecare supermarket, la fiecare colț de stradă. Cel puțin eu, bucureșteanca.

De ce te-ai chinui să faci ceva despre care nu știi cum o să iasă, ceva pretențios care îți solicită atenția o zi întreagă, care cere bibileală și frecuș și cocoloșit constant? De ce să riști să eșuezi și să rămâi și cu timpul pierdut, ca apoi să ajungi tot la un panettone care strigase după tine din magazine toată ziua că n-o să-ți iasă?

Cum miroseau cozonacii?

Vă spun eu că nu se compară, nu se compară, nu se compară. Poate nu vă spun nimic nou, poate aveți bunici la țară sau părinți care fac cozonaci. Dar pentru cei ca mine care nu apucă des să se bucure de aerul rural, de laptele adus de la vacă direct, de brânza și smântâna făcute în cămăruța din spate, numai ideea de a asista la nașterea unui cozonac face ca gustul lui să fie de zece mii de ori mai bun. Pentru că știi povestea din spate. Vezi că s-au pus 15 ouă (să fie!), știi că s-au spart nuci două ore, știi că s-a tras de coca aia până a început să se dezlipească frumos de copaia de lemn și să danseze printre degete. Ai admirat cât de repede a fost întinsă cu făcălețul pe masă, ghem după ghem și cum a fost întinsă pe paturi de metal, la crescut, la căldurică sub o față de masă care le acopere bine pe toate. Ai băgat degetul în bolul cu crema de cacao, moment de glorie.

Cozonaci_de_Craciun_Novaci

colaj_cozonaciToți ochii au stat pe ceas, dar nimeni n-a stat degeaba. Între timp au început pregătirile pentru coca de pâine, pentru turtă, pentru tăițeii pe care i-am aruncat în supă, pentru prescură – chifla specială pe care o duci la biserică duminica dimineața și care a fost însemnată înainte să intre la cuptor cu pristornicul, chestia de lemn în formă de cruce, o ștampilă pentru cocă de care auzeam pentru prima oară. Pristornicul e mai vechi decât ia de la bunica Gabrielei (e moştenit de bunica de la străbunica) și e obiectul după care ea alerga prin sat pe când era copilă, ori de câte ori se făceau prescuri pentru că era singurul din familie și era folosit și de sora bunicii care locuieşte undeva mai sus pe aceeași stradă. Cine altcineva să alerge dacă nu a lor nepoțica?

Urmează desigur mentenanța focului din vatră. Cuvântul cheie este stâmpăratul. Daca arunci în cuptor o mână de făină și se înnegrește înseamnă că e prea cald pentru cozonaci. Il mai stâmperi o dată cu apă. Deja e multă muncă, nu? Să nu mai spun de verificarea permanentă a cozonacilor. Au prins crustă? E arămie? Miroase? Îi scoatem? Hai să-i scoatem!

Dar CUM mirosea. Nici nu știu dacă vreau să încerc să descriu. Aș vrea să păstrez doar pentru mine cozonacosfera care plutea și care înconjurase toată casa, tot Novaciul. Aș vrea să vă spun că la anul, de Paști, n-ar trebui să ratați excursia cu același scop gastronomic.

Am muncit cu spor – doamna Lenuța mai mult decât noi, dar am asistat, am pasat una, alta, am făcut poze din toate unghiurile – ca să ne lăudăm apoi pe Facebook că am făcut cozonaci. Dar Facebook-ul n-are cum să înțeleagă toți aburii care se legănau din primul cozonac pe care l-am adus și l-am tăiat în bucătărie. N-are cum să explice frăgezimea galbenă care stătea întinsă pe tocător, felie după felie, toată înghesuită acolo, aburinde. Nici nu pot să scriu fără să-mi plouă iar în gură.MSR_cozonaci

Atunci i-am făcut Gabrielei cea mai fericită poză din tot weekendul. Poza reușitei, care-i confirma că meritase să se trezească la 6:30 în dimineața aia și că poate invita oamenii din jurul mesei să servească. Parcă și ia stătea mai țanțoșă pe ea. E de la sine înțeles că s-a lăsat cu gemete și fețe extaziate când am început să golim tocătorul. Peisajul a fost completat și de vinuț, la tot pasul, ca să muncim cu spor, ca să curgă pe gâtlej mai lin. Cum te-ntorceai un pic, gata, paharul era plin din nou. Acolo, printre cozonaci de Crăciun şi vin, am simțit că în curând vine Crăciunul, de fapt acolo am început Crăciunul.

Atelier de pictat clopoţei la Daciana

Un week-end la Novaci poate fi refugiul perfect, poate fi într-adevăr farmacia sufletului urban îmbibat în sunete asurzitoare de claxoane și aglomerații și oameni tracasați de la atâta muncă. Mesele au inclus zacuscă, brânză, smântână, fasole bătută cu ceapă călită, ciorbe și supe, caltaboși, slăninuță cu ceapă roșie, șorici, și alte bunătăți spontane precum zmeură și un borcan cu miere și nuci de la care nu ne puteam abține. Îl dădeam la o parte ca să nu-l mai vedem, ca apoi tot noi să-l căutăm insistent cu privirea și să mai băgăm o linguriță în gură, pe sub masă. Ce deliciu. Deci am mâncat bine, am asistat și ajutat la făcutul cozonacilor în acest du-te-vino continuu, am picat la șapte seara la pat (la un super pat de țară cu o plapumă serioasă), într-un somn (să zicem) târziu de după-amiază, după ce am văzut un apus roșiatic, liniștit de lângă biserica din Novaci, la capătul unor scări care-o plasează deasupra tuturor caselor. Am admirat de acolo Parângul și crestele-i albite, iar a doua zi am fost să ne încercăm talentele artistice.colaj_atelier_Daciana_Ungureanu

Am pictat pe lut, o chestie pe care chiar nu credeam s-o fac vreodată. Pentru că nu sunt cea mai răbdătoare persoană de pe planetă – ori ca să pictezi un clopoțel de lut cu detalii, cu fond, cu forme, cu pensule ba mai groase, ba subțiri, să nu-ți tremure mâna, să înmoi pensula, s-o ștergi, să mai adaugi un punct și înc-o linie îți trebuie multă răbdare și exercițiu. Dar niciodată să nu spui niciodată, nu?

Ceva, un model mi-a ieșit și mie până la urmă. Ceva simplist, matematic, în colțuri simetrice, după firea „artistei”. Nu mă compar cu fetele celelalte cu talente aparent înnăscute. Sau mai practicaseră în București și mie nu mi-au zis nimic. Tot ce contează e că m-am relaxat și m-am concentrat și mi-a plăcut să creez ceva cu mâinile mele, să știu că lucrul din mâna mea e unicat, poate prin linia aia mișcată unde se vede că mi-a tremurat mâna, dar tot e lucrul la care am muncit eu și pe care, de ce nu, îl pot oferi cu drag cuiva la care țin, pentru că știu sigur că n-o să mai aibă nimeni la fel. Poate apreciez eu prea mult lucrurile unicat. Poate din cauză că sunt din ce în ce mai rare cred c-ar trebui să le prețuim din ce în ce mai mult.

anca_atelier_Daciana

Pentru minunatul atelier îi suntem datoare și-i foarte mulțumim Dacianei Ungureanu, artist plastic care are cufere pline cu ii vechi, care mai de care mai prețioase și mai atent cusute, dulapurile ticsite cu broșe, medalioane, farfurioare și clopoței, toate pictate manual de ea, de tablouri nici nu mai zic. E clar că dacă treceți prin Novaci, musai trebuie să vă opriți să vă aruncați un ochi, poate amândoi peste colecția etnografică a Dacianei și s-o lăsați să vă povestească ore în șir despre fiecare colț al căsuței de vis și despre proveniența fiecărui cufăraș.

Iau Novaciul și-l bag în sertărașul meu de locuri simple și frumoase din România, de la poalele Parângului, loc în care se pune cantitatea cea mai mare de dragoste în cozonaci. Apoi mai iau Conacul lui Maldăr unde ne-am răsfățat cu un roze bun în fața șemineului și cu un prânz copios, cu o priveliște mai copioasă decât friptura și mai iau vechile, tăcutele cule de la Măldărești, unde s-a filmat și Aferim!.

foto_conac_maldar

noi inceputuri My Secret Romania

Cum de am deschis pravalia. Sau despre noi inceputuri

By O parereNo Comments

Sfârșitul unui capitol înseamnă începutul unuia nou.

Acum 5 ani de zile intram în lumea bloggingului și mă afundam mai mult în cea a călătoriilor. Am început să-mi scriu din poveștile de călătorie pe viajoa.ro, alături de alte fete. Habar n-aveam în ce mă băgam dar, uitându-mă înapoi, e ca și cum am trecut printr-un proces accelerat de învățare.  Am călătorit singură mai mult și mai departe, am aflat de ce călătoresc, cum vreau să călătoresc, cu cine, și de ce vreau să scriu despre asta.

Lecțiile de viață nu s-au limitat la sfera bloggingului sau la cea legată de făcutul bagajului. Mi s-a reamintit că oamenii se schimbă, proiectele se transformă, prioritățile se reașează. Eu m-am schimbat, proiectele în care m-am implicat s-au schimbat, prioritățile mele s-au reașezat.

Aproape neschimbată a rămas însă pofta de a vedea alte colțuri de lume,  de a povesti despre ele și dorința secretă de a arăta și altora locul în care am ajuns dintr-o întâmplare. Căci da, în multe locuri am ajuns datorită unui moment de plictiseală, de spontaneitate sau pur și simplu datorită sorții. Am ajuns să sap într-o cetate dacică din Apuseni fiindcă am fost la un curs de project management; am ajuns să călăresc în Țara Loviștei, la Odăi, fiindcă am făcut fotografii la un eveniment; am avut parte de un tur inedit al Mediașului, Cetatea Luminii, pentru că am dat unui șofer rătăcit în Dumbrăveni niște indicații.

“Poftele” mele și-au găsit un bun tovarăș de drum în “căutările” Gabrielei și în dorința ei de a aduce lumea mai aproape de tradițiile noastre. Și așa s-a născut ideea de My Secret Romania, un loc – un blog –  cu povești, experiențe și excursii. Un manifest de citit și un link bun de dat atât prietenilor români cât și celor din afară care vor să afle ce e de vizitat în România și care sunt alternativele la top 10 atracții prezentate în diversele ghiduri de țară.

Începe un nou capitol. Un nou drum. Gata, decolăm!

PS: Cei de la DOR (Decât o revistă) s-au schimbat la față. Și au pornit o campanie de #noiinceputuri, curioși și dornici să afle cine ce mai începe și cum continuă. Ce le-a povestit Gabi despre proiect găsiți mai jos