“Delta” rimeaza cu “peste”

By Destinatii, Dobrogea, Gastronomie, TraditiiNo Comments

Dacă ai în plan o călătorie în Deltă – și eu sper să ai – trebuie să te pregătești psihic pentru pește. Dacă îți place sau nu peștele, dacă îl consumi în mod regulat sau nu, dacă ai un tip de pește preferat și unul de care nu te atingi, e secundar. Și s-ar putea să nu conteze deloc.

De fapt, știi ce? Mai bine uită tot ce știi legat de pește înainte să pleci. Îți va fi mai ușor să te bucuri de experiențele culinare care urmează. În Deltă o să servești pește la prânz, la cină, și cu puțin noroc, și la micul dejun, sub formă de icre. O să fii întâmpinat cu tărie și icre. Și dacă acum gândul ăsta te înfioră, odată ajuns acolo și trecut de prima zi, o să astepți cu poftă următoarea masă în timp ce încă mesteci la actuala.

Peștele din Deltă are alt gust. Nu o să-ți vină să crezi că ăsta din farfurie e șalău sau crap – că doar ai mai mâncat, ți-e familiar. N-o să-ți vină să crezi că această carne fragedă, care pare făcută la cuptor, a trecut și printr-un proces ușor de prăjire. O să te întrebi de ce celelalte borșuri de pește pălesc în comparație cu asta din farfurie. O să mai ceri o porție. O să întrebi de ingrediente, de rețetă.  Probabil o să încerci acasă și tot nu o să aibă același gust.

Oamenii locului pescuiesc de mii de ani, de pe vremea când Delta încă nu era Deltă. Și de tot atâția ani îl prepară. Și au avut timp îndelungat să experimenteze cu rețete (chifteluțe din pește? da!) și să perfecționeze un mod de preparare. Să ceri pui din prima la masă înseamnă să-i jignești. Înainte de a le spune povestea ta de dragoste cu peștele – dacă îți place sau nu, dacă îl consumi în mod regulat sau nu, daca ai un tip preferat și unul de care nu te atingi niciodată- acceptă să guști din preparatele lor.

**

M-am întors în Delta în septembrie. Am stat cinci zile, am mâncat pește în fiecare zi și mă bucur că nu am fost singura de la masă căreia îi sclipeau ochii ca două linguri când gazdele, binevoitoare, suplineau cu încă o farfurie rasolul de pește. Singurul regret e legat de faptul că am avut parte de prea puține icre.

Gândul la o noua incursiune în Deltă mă face să-mi plouă în gură.

PS: Dacă ai ajuns în Mila 23, du-te și ia un prânz, o cină la Pensiunea Dunărea Veche. Și întreabă ce a pregătit doamna Lucica.

April 2, 2015
Love0
magnolie Bucuresti My Secret Romania

Mai e luna florilor, aprilie a magnoliilor

By Destinatii, Muntenia, Secretul saptamaniiNo Comments

Într-unul din romanele mele preferate scrie că “Începutul e un lucru delicat”. (“The beginning is a very delicate time”). În cazul de față, începutul a fost atât de delicat încât nu l-am simțit. Nu mai știu când și cum am început să mă uit la magnolii, să le identific, să le caut, să le aștept așa cum unii așteaptă TIFF-ul sau Electric Castle.

Dar știu că totul a luat avânt în aprilie 2013, când am fost pusă față în față cu cel mai mare copac de magnolie văzut vreodată. Eram în Iași, în fața primăriei, cu gura cascată, aparatul în mână și mă gândeam cât de norocoși sunt ieșenii că pot admira așa ceva în fiecare zi.

magnolie Iasi magnolie Iasi magnolie Iasi
Apoi a fost aprilie 2014, când am traversat jumătate de țară ca să ajung din București la Deva. Vremea era răcoroasă, peisajul gri-maroniu și din loc în loc alb. Sau roz. Număram cu nesaț petele de culoare de pe Valea Oltului și mă minunam cât de mulți oameni și-au plantat magnolii în grădină.

Și lângă Deva, în parcul dendrologic din Simeria am dat peste…

magnolie simeria

magnolie simeria

Întoarsă în București, într-o zi de plimbare, am ajuns pentru prima dată la Mănăstirea Radu Vodă, unde de-o parte și de alta a intrării în naos sunt …. doua magnolii roz. Loc binecuvântat.

magnolie Radu Voda

Anul ăsta am început să le caut de iarna. Am identificat pe noua mea stradă vreo 2-3 pomi despre care bănuiam că ar fi magnolii. Acum, că au început să înmugurească și să înflorească, văd că sunt vreo 5-6. Și în unele curți sunt câte doi!

Noul meu ritual implică vânători zilnice de magnolii. Și cumva, aprilie mi-a devenit o lună tare dragă!

magnolie bucuresti

___

Locuri din București cu magnolii (multe magnolii)

  • curtea Muzeului de Artă București
  • cartierul Cotroceni
  • curtea mânăstirii Radu Vodă
  • Grădina botanică Dimitrie Brândză
  • strada Diligenței (fiecare curte are o magnolie)
April 2, 2015
Love0

Pe cai, in Tara Lovistei!

By Excursii, OlteniaNo Comments
Sunt înfășurată în două rânduri de haine și în sacul de dormit rezistent la 5 grade. Îmi spun că data viitoare o să îmi aduc unul mai gros și înjur în barbă natura și chemarea ei.
Asta înseamnă că va trebui să mă deznod din sac, să mai iau ceva haine pe mine, să ocolesc câteva trupuri adormite și să pășeșc fără zgomot pe dușumeaua de lemn a căbănuței. Pâș-pâș în bocanci pe scara de lemn și trezesc cel puțin două persoane.
Valcea_Odai_Romania
Dincolo de ușă mijesc zorile. Toată Valea Călineștiului e sub negură și cerul strălucește de albastru. Uit cu totul de nevoile fiziologice (afară e mai cald) și mă pun pe fotografiat. Aș avea nevoie de un trepied cu care să fac un timelapse către vale. S-ar vedea cum se ridică negura, cum se ivește pădurea și cum verdele devine din ce în ce mai puternic în lumina soarelui.
20140824_074935
E a doua vizită la Odăi. Suntem într-un sat care își păstrează aspectul de pe la 1500, gătim la vatră, facem duș la lumina lunii și ne bucurăm de liniște. Aflăm de la Mircea Onică, gazda noastră pasionată de istoria locului, că “în Evul Mediu timpuriu, din cauza invadatorilor, dar şi pentru că valea îngustă a Oltului nu permitea oamenilor destul teren agricol, localnicii din regiune s-au urcat în munţii Lotrului. Aici, în inima masivului, la peste 800 de metri, pe toţi versanţii cu deschidere sudică, în lumina soarelui, au desţelenit locul, fie prin ardere, fie cu securea, pădurile de fagi şi conifere dispărând, în locul lor apărând un sat – Odăi.” Mircea a moştenit de la părinţi “odaia mică”, veche de aproape o sută de ani şi a construit cu forţe proprii “odaia mare” – cea în care am dormit noi. Vrea să arate lumii cum se trăieşte simplu şi cât de mult contează să ne reconectăm cu natura şi cu animalele.
Pe la 8 începe timid ritualul trezirii. Mircea a făcut deja focul şi pune de cafea, Măriuca aduce bunătăţi pentru micul dejun, iar colegele mele de excursie vin către cişmea. Avem apă rece ca gheaţa sau un butoiaş cu apă fierbinte pentru cei care nu vor să se trezească din prima. Avem cafea sau ceai; omletă cu jambon de casă sau cu ardei şi ceapă, după reţeta Florinei. Luăm micul dejun la soare, privind din când în când spectacolul văii.
Valcea_Odai_trezire
Alexandra a plecat după cai şi acum se întoarce triumfătoare cu Murgu, căpetenia micii herghelii. Alexandra şi Măriuca sunt fiicele lui Mircea şi antrenoarele noastre în ale călăriei. S-au urcat prima oară pe cal când aveau 3-4 ani şi au învăţat singure să se ţină în şa. Măriuca povesteşte că îşi puneau un scaun ca să ajungă să se urce pe mama lui Murgu. Uneori cădeau fix sub picioarele iepei şi ea le ocolea. Alexandrei i se luminează faţa când povesteşte despre primul ei galop. Avea 3 ani şi era în braţele lui Mircea, cutreierând văile. Acum ne învaţă pe noi cum să ne ţinem drepte în şa, cum să dăm comenzile şi cum să fim ferme ca să ne asculte caii. Dacă se plictiseşte, se urcă pe Murgu şi dă 2 ture la galop, de exemplificare. Fetele sunt îndrăgostite de cai, aşa că au luat lecţii pentru a-şi îmbunătăţi tehnica de călărie, au învăţat să dreseze şi se antrenează şi pentru acrobaţii.
Pe cai, Tara Lovistei
Valcea_Odai_calarie
Astăzi plecăm într-o plimbare mai lungă, spre culmea Priporului. Avem 6 cai şi suntem 10, aşa că vom face cu rândul. Alexandra şi o altă colegă o iau pe scurtătură către culme, iar eu şi Măriuca ne urcăm pe crupele lui Fulger şi Bongo. Procedura e cam aşa: Mihaela îşi scoate piciorul din scăriţa dreaptă, eu folosesc scăriţa şi mă opintesc în şa ca să mă aburc în spatele ei pe cal. Redau scăriţa, o îmbrăţişez cu patos şi pornim.
Urcăm pe un drum forestier şi în dreapta avem valea şi soarele. Cu cât panta e mai abruptă cu atât o îmbrăţişez mai mult pe Mihaela. Mă străduiesc să nu alunec, să nu mă lovesc de şa şi să ignor efortul pe care îl face Fulger cu doi călăreţi. Urmează o porţiune de drum îngustă, o scurtătură către golul alpin, aşa că ne dăm jos şi luăm caii de căpăstru. Golul alpin pare pictat din manualul de geografie – iarbă, jnepeniş, cimbrişor. De sus de tot vedem culmile Meridionalilor: Lotrului, Căpăţânii, Făgăraş. Măriuca încearcă să facă faţă întrebărilor.
Valcea_Odai_Lotrului
Pauza de privit şi de poze ne prieşte şi nouă şi cailor. E cald, picioarele ni s-au transformat în nişte paranteze, dar avem toate un zâmbet larg. Suntem sus de tot, am cucerit poiana şi cu fiecare pas al calului am cucerit şi o bucăţică din noi. Pentru că am învăţat să avem încredere.
———————————————-
Următoarea plecare la Odăi o să fie pe 17 – 19 aprilie. Detalii și înscrieri aici
Dacă vi s-a făcut teamă citind articolul de mai sus, am câteva liniştiri:
  • Odaia nouă are acum sobă şi este izolată, deci vom dormi pe moale şi la cald.
  • Tura descrisă mai sus nu face parte din excursia pentru începători; vă veţi bucura de febră musculară, dar în cantităţi mici.
  • Cei care vor să descopere doar locul şi liniştea, nu şi călăria, sunt bineveniţi. Mai mulţi cai pentru noi!
  • Odăi nu există pe googlemaps. Vom merge aproape 10 km pe drum neasfaltat, intrând de pe E81, şoseaua care străbate Valea Oltului unind Râmnicu Vâlcea de Sibiu, şi urmărind Valea Călineştiului.

 

April 1, 2015
Love1
castel miclauseni_my secret romania

City break? Nu, castle break!

By Destinatii, Evenimente, Moldova, MusaiNo Comments

E foarte bine că ne-am obișnuit cu termenul de “city break”. Asta pentru că o să ne fie foarte ușor să adoptăm termenul de “castle break”. No, acesta ce înseamnă? “Pauză la castel”? Cam așa ceva.

Dar să o luăm de la Adam și Eva. România are multe castele. [Scurt test: oprește-te din citit aici, pune mâna pe foaie și scrie toate castelele pe care le știi din România. Ai 10 minute. După pui pixul jos și continui să citești. Dacă vrei, poți să ne spui rezultatul într-un comentariu.] Și castele, și palate, și conace. Sunt multe în spațiul transilvănean, unde titlul de nobil/grof venea la pachet cu domeniu și cu palat, dar la fel de multe sunt și în Moldova, Muntenia și Banat. În Dobrogea nu…acolo sunt cetăti dacice și elene, deci altă mâncare de pește.

Soarta acestor castele, conace, palate etc poate fi de la veselă la tragică sau orice nuanță de gri aflată între cele două extreme. Unele au rămas fără acoperiș, unele au fost sanatorii, unele au paznic, altele nu, unele au castelani, unele sunt în reabilitare, unele au fost transformate în unități de cazare de lux.

Și nimeni – nici măcar autoritățile (sic) – nu cunosc starea acestor ansambluri nobiliare extraurbane mai bine ca fetele de la Monumente Uitate. Ce a început acum câțiva ani ca un proiect școlar s-a transformat într-o inventariere (în etape) a castelelor și conacelor și în punerea lor la dispoziția publicului pe platforma monumenteuitate.org

castel miclauseni_my secret romania

Următorul pas a fost crearea unor excursii care să  includă cele mai atrăgătoare/fermecătoare/accessibile conace, care a rezultat în mulți oameni bucuroși să vadă ceva despre care n-au învățat la ora de istorie. Încă un pas a fost crearea site-ului Castle Break

Castle Break este un demers îndrăzneţ care îşi propune o serie de excursii de weekend în care participanţii să descopere istoria şi poveştile castelelor şi conacelor din România. Alături de acestea vin alte situri istorice valoroase, ateliere de meşteri locali, bucate tradiţionale şi asociaţii cu proiecte inedite.

Sună bine? Dă click pe excursiile pregătite pentru anul asta și o să sune și mai bine! Recomandăm. 🙂

castle break

March 30, 2015
Love1
noi inceputuri My Secret Romania

Cum de am deschis pravalia. Sau despre noi inceputuri

By O parereNo Comments

Sfârșitul unui capitol înseamnă începutul unuia nou.

Acum 5 ani de zile intram în lumea bloggingului și mă afundam mai mult în cea a călătoriilor. Am început să-mi scriu din poveștile de călătorie pe viajoa.ro, alături de alte fete. Habar n-aveam în ce mă băgam dar, uitându-mă înapoi, e ca și cum am trecut printr-un proces accelerat de învățare.  Am călătorit singură mai mult și mai departe, am aflat de ce călătoresc, cum vreau să călătoresc, cu cine, și de ce vreau să scriu despre asta.

Lecțiile de viață nu s-au limitat la sfera bloggingului sau la cea legată de făcutul bagajului. Mi s-a reamintit că oamenii se schimbă, proiectele se transformă, prioritățile se reașează. Eu m-am schimbat, proiectele în care m-am implicat s-au schimbat, prioritățile mele s-au reașezat.

Aproape neschimbată a rămas însă pofta de a vedea alte colțuri de lume,  de a povesti despre ele și dorința secretă de a arăta și altora locul în care am ajuns dintr-o întâmplare. Căci da, în multe locuri am ajuns datorită unui moment de plictiseală, de spontaneitate sau pur și simplu datorită sorții. Am ajuns să sap într-o cetate dacică din Apuseni fiindcă am fost la un curs de project management; am ajuns să călăresc în Țara Loviștei, la Odăi, fiindcă am făcut fotografii la un eveniment; am avut parte de un tur inedit al Mediașului, Cetatea Luminii, pentru că am dat unui șofer rătăcit în Dumbrăveni niște indicații.

“Poftele” mele și-au găsit un bun tovarăș de drum în “căutările” Gabrielei și în dorința ei de a aduce lumea mai aproape de tradițiile noastre. Și așa s-a născut ideea de My Secret Romania, un loc – un blog –  cu povești, experiențe și excursii. Un manifest de citit și un link bun de dat atât prietenilor români cât și celor din afară care vor să afle ce e de vizitat în România și care sunt alternativele la top 10 atracții prezentate în diversele ghiduri de țară.

Începe un nou capitol. Un nou drum. Gata, decolăm!

PS: Cei de la DOR (Decât o revistă) s-au schimbat la față. Și au pornit o campanie de #noiinceputuri, curioși și dornici să afle cine ce mai începe și cum continuă. Ce le-a povestit Gabi despre proiect găsiți mai jos

 

March 5, 2015
Love0

Amazing post with all the goodies

By Food for thoughtNo Comments

In varius varius justo, eget ultrices mauris rhoncus non. Morbi tristique, mauris eu imperdiet bibendum, velit diam iaculis velit, in ornare massa enim at lorem. Etiam risus diam, porttitor vitae ultrices quis, dapibus id dolor. Morbi venenatis lacinia rhoncus. Vestibulum tincidunt ullamcorper eros eget luctus. Nulla eget porttitor libero. Read More

March 23, 2013
Love0

Auctor consectetur ligula gravida

By DiningNo Comments

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Morbi vitae dui et nunc ornare vulputate non fringilla massa. Praesent sit amet erat sapien, auctor consectetur ligula. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Sed non ligula augue. Praesent imperdiet magna at risus lobortis ac accumsan lorem ornare. In aliquam, sapien ac vehicula vestibulum, arcu magna aliquet velit,

March 17, 2013
Love0

Courage is not the absence of fear, but rather the judgement that something else is more important than fear

Ambrose Redmoon Quote
March 6, 2013
Love0

Nulla fringilla magna

By Dining, Food for thought, Gaming, MusicNo Comments

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Morbi vitae dui et nunc ornare vulputate non fringilla massa. Praesent sit amet erat sapien, auctor consectetur ligula. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Sed non ligula augue. Integer justo arcu, tempor eu venenatis non, sagittis nec lacus.

January 26, 2013
Love0