Un picnic nocturn si o portie de Perseide

By Destinatii, Evenimente, Muntenia, MusaiNo Comments

A fost una din serile alea care a început cu “Hai să ne vedem la 19.00 la Deschis Gastrobar” și a continuat cu “Hai să vedem Perseidele! Adu tu pătura și noi ne ocupăm de mâncare și băutură!”

La 7 seara eram pe o terasă, la 9 admiram apusul, la 10 ne făceam griji în privința norilor, la 11.00 eram pe autostradă și la miezul noptii eram pe o păturică, în albia Argeșului (cu seceta aceasta năbădăiosul râu a ajuns un firicel mic și liniștit de apă, pe care abia dacă-l simțeai). Cu pizza lânga, cu roze-ul in pahar, cinci perechi de ochi se uitau după stelele căzătoare ale lunii august, numite Perseide.

– Uite-o! Ai văzut-o?

– …nu.

– Dar pe aia?

– Uaaaaaaaaaaau! Ai văzut ce dâră a lăsat?!

Momentele palpitante erau când două voci exclamau simultan. Momentele frustrante erau când cele două voci erau singurele care au văzut steluța (mă rog, particula care s-a aprins în atmosferă).

La un moment dat s-a lăsat cu numărat: stele căzătoare (aveam două categorii: cele mici și cele mari) și drone. La capitolul stele părerile sunt împărțite (unii au văzut 7, alții 10) dar la drone cred ca avem un consens: au fost 4.  Oricum, am ieșit pe plus în afacerea asta.

**

 Bine de știut

  • Perseidele reprezintă unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an. De ce meteor și nu meteorit, aflați aici.
  • Anul acesta, perioada de activitate a Perseidelor este între 17 iulie și 24 august. E adevărat că punctul maxim a fost în seara de 12 spre 13 august, dar asta nu înseamnă că nu puteți ieși și diseară la un picnic nocturn.
  • “Verișoarele” Perseidelor se numesc Quadrantide (se pot observa în ianuarie), Lyride (aprilie), eta-Aquaride (mai), Orionide (octombrie), Leonide (noiembrie), Geminide (decembrie), Urside (decembrie). Detalii despre fiecare dintre ele puteți citi aici
  • Cineva a făcut un video foarte fain cu Perseidele văzute de la Bâlea Lac. Vizionare plăcută! 🙂

Ceva ne spune că ăsta a fost doar primul picnic nocturn din 2015. Poate până în decembrie ne îmbunătățim și tehnica de astrofotografie.

 

my secret romania perseide my secret romania_perseide_2 my secret romania_perseide_3

 

Lanul de ferigi

Polaroid din lanul de ferigi

By Destinatii, Excursii, Idei de rural break, OlteniaNo Comments

E trecut bine de ora 8, lumina a scăzut simțitor și noi nu știm unde suntem.

Tocmai am lăsat în urmă creasta împădurită a dealului, am coborât un povârniș care s-a lăsat cu scărițe rămase în pom  și urmăm o potecă pe care n-o știm, dar despre care bănuim unde duce: acasă.

De pe Vârful Pripor am decis să o luăm la dreapta și să scurtăm drumul trecând un deal. Om, cal, om, cal, mânz, om, cal, om cal, mânz – iată-ne în șir indian, pășind cu atenție printre urzici, făcându-ne loc printre crengile căzute și pietrele ieșite din pământ ca măselele roase ale unui uriaș.

my secret romania_lan ferigi_1

“Cine urcă pe jos n-are cal și cine coboară pe cal n-are cap!” spune o vorbă. Nu se cade ca pe aici să călărim, așa că mergem în fața cailor, trăgându-i de dârlogi. Luminiș, pâlc de pomi, luminiș, pâlc de pomi, stânga, dreapta, stânga, dreapta și iată-ne într-o mare de ferigi. Sunt înalte cât noi și în față văd șirul indian cum își croiește drum printre tufe.

Înaintaz încet pe pantă, între Paco, care se afla în spatele meu și Lina, mânzul ei, care se află în față. Paco se mai oprește fără motiv și trebuie să trag cu răspundere de dârlogi ca să se urnească iar Lina, la două luni și un pic, moștenește încăpățânarea mamei ei. Prinsă între doi cai, între “Hai, Paco!” și “Mișcă-te, Lina!”, vorbele îmi ies nerăbdătoare, ușor iritate, dar adevărul e că situația mă încântă. Parcă suntem niște exploratori care taie drum într-o pădure tropicală virgină. Suntem primii care păsesc pe aici, noi și caii noștri. Iar stângăciile mânzului mă amuză.

 my secret romania in lanul de ferigi

Mă uit în față și o văd pe Claudia cu un zâmbet larg, care se întinde proverbial de la o ureche la cealaltă:

– Vezi? Aventurăăă!!

Peste ani, când alte lucruri vor fi demult uitate, îmi voi aminti de lanul ăsta de ferigi, de Paco care îmi suflă în ceafă, de Lina care îmi blochează drumul, de Jac care a trecut galopând pe lângă mine, îmbrâncindu-mă în lateral, de senzația de nou, de explorator, și de zâmbetul Claudiei, care le cuprindea pe toate. Trapul? Durerea? Nici măcar amintire nu vor fi.

***

Planul nostru mare este un tur al Olteniei călare. Planul nostru mai mic este să vă învăţăm pas, trap şi galop în mai multe iteraţii la Odăi. Iar dacă vreţi doar “one-shot”, vă puteţi alege una dintre excursiile la călărie de anul viitor. Aflaţi mai multe despre ce vă pregătim pe pagina Hai cu noi!

Povesti cusute pe iile bunicii

By Oltenia, TraditiiNo Comments

Am crescut înconjurată de lucruri cusute, împletite, făcute sau ţesute în casă: covoare, cuverturi, preşuri, pulovere, şosete de lână, costume populare. Între acestea, costumele populare erau cele mai preţuite de mama şi bunica. Erau păstrate cu grijă şi scoase din dulap doar la ocazii speciale.

Aveam şi eu unul mititel pe care îl îmbrăcam ca să fac poză la studioul foto din centru, la Nedeie (sărbătoarea care marchează urcatul oilor la munte), la serbare, la nunţi sau la spectacole de dans popular. Mai întâi îmbrăcam ia albă cu mâneci largi şi volane, cusută pe mâneci şi piept cu arnici (fir negru); apoi fusta plisată pe care abia aşteptam să o învârt. Mama punea în faţă şurţa şi în spate cătrinţa de lână şi apoi mă încingea tare, tare cu brăcirile (betele) înguste, ca nu cumva să cadă ceva de pe mine. Urmau vesta şi cârpa de catifea cu ciucuri împletiţi de bunica.

MySecretRomania-Saliste-vechi-Port-popular-Salisteanca

Sursa: http://marginimeasibiului.com/

Ştiam atunci că e un costum de “ungurean”, cu alb şi negru, dar nu ştiam că e un costum tradiţional din Mărginimea Sibiului. Stră-străbunicii noştri au trecut munţii dinspre Sibiu, la mijlocul secolului XVIII, alungaţi de stăpânirea austro-ungară care le impunea taxe foarte mari şi îi forţa să renunţe la ortodoxie. Au ajuns în Oltenia de sub munte (Novaci, Baia de Fier, Polovragi, Vaideeni) şi şi-au păstrat obiceiurile şi portul. În urma acestei mişcări, Alexandru Ipsilanti, din solidaritate cu românii exilaţi din Transilvania, promulga în 1776 două “ispravnicate de ungureni”, acte fiscale care permiteau refugiaţilor să nu plătească nici o taxă sau impozit (sa fie cu toutul nedajnici) timp de şase luni, cât aveau nevoie ca să se stabilească în Valahia.

A fost nevoie de multe călătorii departe de casă pentru a-mi da seama cât de important este “acasă”. A mai fost nevoie de prieteni dragi, pasionaţi de artă şi tradiţii, pentru a înţelege că tot ce păstrau bunicile în lada de zestre sau în “camera a bună” e o comoară. Iile, de pildă, sunt cusute cu migală luni sau chiar ani. Simbolurile alese cu grijă (furate de la alte fete la horă, văzute pe costumele mai vechi din casă sau inventate) spun o poveste. O astfel de poveste cusută, la fel ca povestea spusă, are nevoie să fie ascultată.

20150412_092426

MySecretRomania-ia-bunicii-Novaci-ungureanSunt zile în care îmi e dor de bunica mea olteancă mai vârtos… De Paşti e o perioadă întreagă când mi-e dor. Azi am descoperit că şi bunicii îi e dor de noi. Şi ne-o transmite printr-o ie pe care am învăţat să o citesc. La o privire atentă vedeţi brodat cu fir metalic pe piepţii iei NI, NI, CA. Pe bunica o chema Ioana, iar numele ei de alint era Ninica.” – mesaj scris anul acesta, după ce am ascultat cu adevărat prima poveste cusută pe o ie de la bunica. 

Iile ne spun dacă posesorul lor era bogat sau sărac, păstor sau boier, dacă erau destinate purtării de zi cu zi (la oi, la câmp, acasă) sau evenimentelor speciale (mers la biserică, la horă, la nuntă), dacă fata e măritată au ba…

Ia bunicii ne-a spus, şi mie şi mamei, să continuăm căutarea.

MySecretRomania-ia-bunicii-Novaci

MySecretRomania-ia-bunicii-Novaci-detaliuIa cu ştiuleţi de porumb (galbeni şi vişinii) şi spic de grâu spune povestea unei fete de 12-13 ani, născută într-un sat de munte, a doua într-o familie cu patru copii. Ţara era în pragul războiului, tatăl nu ajuta prea mult în casă, iar responsabilităţile casei treceau încet-încet pe umerii fetelor mai mari. Pânză de calitate se găsea greu, iar de haine cumpărate de la magazin nici nu putea fi vorba. Şi-a promis o cămăşuţă nouă pentru ceremonia de început de an şcolar, aşa că a muncit toată primăvara ca să facă rost de bani pentru pânză. A croit mânecile largi, faţa şi a înnădit două bucăţi mai scurte pentru spate. Şi-a ales spicul pentru că “înseamnă pace, belşug, viaţă”, iar ea era o copilă hotărâtă, gata să le obţină. A cusut toată vara, printre strâns de fân, cules de fructe, treburile casei şi sarcinile de dădacă pentru fraţii mai mici. Toamna a prins-o cu ie nouă, prima cămaşă cusută de ea!

Anul următor au venit războiul şi decizia de a reununţa la şcoală (fetele s-au sacrificat de dragul băiatului din familie), iar bunica (fetiţa din poveste) a continuat să coasă şi să facă haine. Viaţa ei n-a fost deloc uşoară, dar croitoria a ajutat-o să îşi câştige independenţa, să ne crească pe noi şi să transmită poveşti.

***

Planul nostru este să aflăm cât mai multe astfel de poveşti şi să vi le împărtăşim. Ne-ar plăcea să vă inspirăm şi să coasem împreună (ii, ştergare, covoare). Dacă vreţi să le vedeţi, să le îmbrăcaţi (ii sau costume populare) şi să le aflaţi poveştile vă aşteptăm într-una dintre excursii. Aflaţi mai multe despre ce vă pregătim pe pagina Hai cu noi! 

De ce FITS? – Episodul 2014

By Destinatii, Evenimente, Idei de urban break, Musai, TransilvaniaNo Comments

Am ajuns la FITS dintr-o fiță. Sau dintr-o întâmplare. Sau din noroc. Toate variantele sunt corecte. : )

Eram la Horezu și mă gândeam cu jind la Luminarium Mirazozo, o …chestie nemaivăzută-nemaiîntâlnită care se afla la Sibiu și care mai putea fi văzută doar duminică. Mă aflam într-o duminică dar de cealaltă parte a munților. Și apoi mi-am amintit că pot să fac un ocol, că în afară de bani nu am nimic de pierdut. De fapt, nici pe aia nu se poate spune că-i pierd.

Câteva ore mai târziu eram în Sibiu și făceam cunoștință cu FITS – Festivalul Internațional de Teatru Sibiu. Eveniment cu tradiție, ajuns la cea de-a 21-a ediție, care iată! are și evenimente colaterale, multe stradale, și o atmosferă care trebuie trăită.

Până la miezul nopții, când am luat autobuzul de noapte spre București, am apucat să mă bucur de compania a doi prieteni veniți special pentru Festival dar și de….

Luminarium Mirazozo

Numele acesta complicat stă pentru o instalație-labirint de corturi care imită și combină diverse tipuri de domuri (gotice, islamice etc). Experiența dinăuntru este ușor psihedelică: culorile sunt puternice și se schimbă de la o încăpere la alta, de la un culoar la altul, iar muzica ambientală îți sporește senzația de ireal. Adăugăm căldura și obținem o experiență cu adevărat memorabilă. 😀

luminarium mirazozo

luminarium mirazozoluminarium mirazozo luminarium mirazozo luminarium mirazozo luminarium mirazozo luminarium mirazozo luminarium mirazozo luminarium mirazozo

Peretele alb al lui Perjovschi

Lângă Teatrul Radu Stanca artistul Dan Perjovschi a primit un perete să-l…mâzgălească. Din câte am înteles, lucrarea a fost făcuta în timpul Festivalului, în fiecare zi câte puțin. Ca să ai în fiecare zi un motiv să vii, să citești, să râzi, să dai aprobator din cap că “așa e”.

perete alb perjovschi perete alb perjovschi perete alb perjovschi

Un grup de majorete

Prima reprezentație stradală la care am asistat a fost cea a unui grup de majorete dintr-o țară baltică (Lituania, Letonia?). Blonde, zâmbărețe, superbe – au făcut o mulțime de oameni să le urmeze de-a lungul pietonalei.

majorete DSC_0656 DSC_0648 DSC_0645 majorete majorete majorete

fanfara majorete fanfara majorete

Public

A fost una din acele rare dăți când am stat și m-am uitat la public, la cum reacționează. Le place, nu le place? Am fost suprinsă să-i vad și pe alții zâmbind, dansând, fiind prezenți aici, acum, la spectacol. Bucurându-se nespus. Și mi-am dat seama că sunt momente în care chiar nu te deranjează  faptul că în fața ta sunt o gramadă de părinți cu copii în cârcă care îți blochează priveliștea. 🙂

public FITS

O trupă de saxofon

Pentru mine a fost piesa de rezistență a zilei. Da, reprezentația celor de la Sax-A-Fond a fost o experiență mult mai faină decât Luminarium, deși în ambele cazuri am avut cel mai larg zâmbet pe care îl poate acomoda fața mea. Timp de jumătate de oră (o oră?) o stradă întreagă nu numai că a ascultat 10 saxofoane interpretând melodii militare sau evergreenuri, d-ale lor sau d-ale noastre, dar s-a și mișcat în ritmul lor. Atâta voie bună colectivă la un loc nu mai întâlnisem de mult timp!

fanfara jazz fanfara jazz fanfara jazz fanfara jazz  fanfara jazz fanfara jazz fanfara jazz

Dacă m-ai fi întrebat anul trecut de ce recomand FITS-ul, după doar câteva ore petrecute acolo și fără să fi văzut vreo piesă de teatru,  aș fi spus atmosfera și starea de bine pe care ți-o dă. Dar între timp am fost și la ediția din 2015 și răspunsul s-a modificat ușor. Detalii în episodul următor. 😉

PS: Mai multe – mult mai multe – despre ce înseamnă FITS-ul în general afli aici sau pe pagina oficială a festivalului

Am serbat ziua internaţională a iei la Odăi

By Oltenia, TraditiiNo Comments

Pentru a treia oară consecutiv, pe 24 iunie 2015, Sânzienele vor îmbrăca Planeta în IE într-un eveniment pus la cale de comunitatea La Blouse Roumaine.

Anul acest noi am sărbătorit Sânzienele la Odăi, un sat medieval din Munţii Lotrului. Peisajul, caii, natura şi iile ne-au adus mai aproape de universul bunicilor şi străbunicilor.

Pentru noi, aşa cum spune profesorul Ioan Sorin Apan, “ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradiţional, în care românul a ştiut să-şi etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenţei sale. Atunci avea şi textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris acelaşi lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută şi astfel să-şi taie un drum înspre Dumnezeu.  Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului.”

Ia Măriucăi şi colecţia de costume populare păstrată cu grijă de familia Onică ne arată simboluri de acum 100 de ani şi ne amintesc că tradiţia e vie!

 

Serbarea iei la Odai my secret romania_ziua iei_la odai_2 my secret romania_ziua iei_la odai_3 my secret romania_ziua iei_la odai_4 my secret romania_ziua iei_la odai_5

***

Planul nostru mare este un tur al Olteniei călare. Planul nostru mai mic este să vă învăţăm pas, trap şi galop în mai multe iteraţii la Odăi. Iar dacă vreţi doar “one-shot”, vă puteţi alege una dintre excursiile la călărie de anul viitor. Aflaţi mai multe despre ce vă pregătim pe pagina Hai cu noi!

zlatna

La Zlatna se intampla un festival de film

By Destinatii, TransilvaniaNo Comments
Zlatna. Dacă nu ai fost pasionat de geografie și nu ai fost atent la lecția aia cu resursele țării, s-ar putea ca numele să nu îți spună nimic.

Zlatna. Dacă vii dinspre Geoagiu cu destinația Roșia Montană, trebuie să cotești la Zlatna. Și te prinzi că ai ajuns acolo când vezi ditamai coșul de la un fost combinat. Strică tot peisajul coșul ăla. Te face să te gândești la poza aia de pe net cu “care-i mai înalt”: statuia Libertătii, Turnul Eiffel sau coșul de fum de la Baia Mare. Probabil că runner-up e coșul asta din Zlatna.

Dar ignori coșul căci trebuie să găsești drumul și drumul trebuie să te duca de partea cealaltă a râului. Și dai de doi puști de vreo 9-10 ani. Și fiindcă în jur totul e dezolant și nu știi exact unde ești – ești în mod clar la o periferie, dar a cui periferie? – întrebi, ca-n filmele americane:

– Încotro e Zlatna?

– Zlatna? Asta-i Zlatna!

Mai trebuia să își încrucișeze brațele, căci privirea o avea. Era aia, de stăpân de loc, mândru de ce-i al lui.

Am ajuns pe drumul principal și am trecut prin Zlatna. Mic, prăfuit, cu termopane și clădiri vopsite în culori prost alese. Acum. În timpul Epocii de Aur a fost un centru industrial mare, care înflorea de la cincinal la cincinal datorită minelor de aur și a combinatul de cupru. De fapt, stai că Epoca de Aur a fost alta. La Zlatna se mina aur de pe vremea romanilor. I se spunea Ampelum pe atunci.  S-au tot extras metale din munți dar de pe la 1380 și ceva, când localitatea devine oraș, creșterea se accelerează. Pe la 1600, când principele Gabriel Bethlen aduce în oraș coloniști germani și slovaci, Zlatna primește un nou nume Goldmarkt ( Târgul de Aur).

“La mijlocul sec. XVII, Zlatna devine centrul domeniului aurifer al Munţilor Apuseni, statut pe care îl deţine până în 1848. Începând cu anul 1748, se construiesc topitorii şi şteampuri puse în funcţiune de forţă motrice a apei. Zlatna devine centru industrial important prin topitoriile sale, dintre care cea construită în 1850 va funcţiona până în sec. XX. Aici s-a utilizat pentru prima oară în Transilvania maşina cu aburi.”1

De altfel, numele de  Zlatna, derivat din slavă, vine de la zoloto (aur).

Două milenii de aur și două decenii de praf. Dupa ’89,  Zlatna ajunge un oraș minier mort, cu somaj de 90% și cu reputația unuia dintre cele mai poluate locuri din România, alături de Copșa Mică.

Dar lucrurile se schimbă. Se fac lucruri ecologizări și se descoperă, încet, potențialul turistic al orașului.  Și încep să se întâmple lucruri, precum un festival de film etnografic ajuns la a treia ediție. În 2015, Festivalul Internațional de Film Etnografic Zlatna are loc între 5-7 iunie. Programul Festivalului nu a fost încă afișat, dar dacă Zlatna este poarta de intrare în Munții Apuseni, atunci acest festival de film este un pretext bun pentru descoperirea unui oraș care a înflorit din cauza aurului și aproape a murit tot din cauza lui.

Sursa foto: primaria-zlatna.ro

Cioclovina – acasa la daci

By Destinatii, Excursii, Idei de rural break, Transilvania2 Comments

“Treci de Boşorod, de Luncani, de păstrăvaria de la Piatra Roşie, faci stânga la bifurcaţie şi urci tot versantul stâng. Casa lui Gherman e ultima, după ce treci de poarta roşie.” Aşa sunau indicaţiile lui Mihai, ghidul nostru înspre Parcul Naţional Grădiştea Muncelului – Cioclovina.

Zis şi făcut; veţi ieşi de pe E79 la Călan şi intraţi pe drumul judeţean 668A spre Ohaba Streiului, Chitid, Boşorod. E relativ uşor să ajungeţi până aici şi să recunoaşteţi peisajul – sate mici, praf pe uliţele nepietruite, indicatoare puţine. Între Boşorod şi Luncani, o dată cu pierderea oricărui tip de semnal, se schimbă ceva. Privirea se mută de la hartă la privelişte, la copacii înfloriţi de pe marginea drumului, la pârâul Strei care însoţeşte drumul, la casele răzleţite pe deal.

În Luncani urmăriţi indicatorul către Cetatea Piatra Roşie sau către Cioclovina şi intraţi pe drumul 57C, forestier. După păstrăvăria-pensiune “Piatra Roşie” mergeţi în faţă (în stânga e indicator către cetate) şi la următoarea bifurcaţie faceţi stânga către Cioclovina-sat. Urmează urcarea serpentinelor versantului stâng, iar ultimii doi kilometri până la casa lui Gherman sunt de făcut cu o maşină cu gardă înaltă, dacă drumul e uscat şi pe lumina zilei.

Cu fiecare curbă sunteţi şi mai sus, iar priveliştea care se arată sub voi e nemaipomenită. Când se opreşte motorul şi intraţi pe poarta casei lui Gherman, vă izbeşte liniştea. Şi sentimentul de acasă.

MSR_Cioclovina_Gherman_curte

MSR_Cioclovina_Gherman_casaMSR_Cioclovina_Gherman_oi

Cioclovina este foarte aproape de perimetrul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. E o poartă spre lumea lor. În spatele casei lui Gherman, e vârful Ţâfla. După ce sari un gard, deschizi o poartă şi urci gâfâind vreo 40 de minute ajungi să vezi o panoramă superbă la 800 de metri. Peretele de calcar al Peşterii Cioclovina la sud, platoul Luncanilor la nord, Retezatul plin de zăpadă la vest şi cetatea Piatra Roşie la est.

MSR_Cioclovina_Gherman_CalMSR_Cioclovina_Tafla

MSR_Cioclovina_Retezat

MSR_Cioclovina_Piatra_Rosie

Ce nu se vede este situl arheologic de sub noi. Între Vârful Ţâfla (Cioclovina) şi cetatea Piatra Roşie se află o aşezare aparţinând culturii Coţofeni, dar şi resturi dacice. Cultura Coţofeni e de la începutul epocii bronzului (anii 3500 – 2500 înaintea erei noastre).

Cetatea dacică de la Piatra Roşie este în Patrimoniul UNESCO alături de Costeşti, Blidaru, Sarmizegetusa Regia. Săpăturile au pus în evidenţă existenţa a trei faze de construcţie. Prima cuprinde incinta din blocuri de calcar, marea clădire din interiorul ei şi sanctuarul patrulater. Acum poţi să identifici locul construcţiilor cu ochiul liber doar dacă ajungi acolo după o zăpadă proaspătă. Aşa, o să vezi un plan alb al cetăţii.

Se crede că Traian a vrut să cucerească cetăţile din munţii Orăştiei mai mult datorită forţei lor spirituale decât datorită forţei lor militare. A vrut să se aşeze “la ei acasă”, în vatra satului. Tot la ei acasă, am ajuns şi noi, fără să ne propunem neapărat.

MSR_Cioclovina_apusMSR_Cioclovina_vin

Seara, la o slană şi un pahar de vin dacic, Gherman ne povesteşte despre brăţările de aur care au fost descoperite pe-aici pe undeva, în capătul satului. Sau despre kosonii pe care vecinul i-a transformat în ţinte pentru cuţit. E greu de crezut că am aterizat în mijlocul unui muzeu în aer liber.

Ca să ajungi în astfel de locuri, trebuie să treci prin nişte probe, precum voinicii din poveste. Mai întâi trebuie să afli despre ele, apoi să crezi că există, să ai încredere în indicaţii şi, efectiv, să parcurgi drumul.

Ca să simţi liniştea şi ca să fii acasă, nu e suficientă căutarea; e nevoie să le recunoşti.

Ca să îl găseşti pe Gherman şi să stai câteva nopţi la Cioclovina, poţi să ne întrebi pe noi sau pe prietenii de la Mares Outdoor Events.

conacul balcescu_my secret romania_1

Doua teleportari la Conacul Balcescu

By Destinatii, Muntenia, Secretul saptamaniiNo Comments

Indicatorul către conacul Bălcescu îți apare undeva după Dedulești, când mai ai puțin și ajungi la Râmnicu Vâlcea. Și dacă ai drumuri multe înspre Transilvania sau Oltenia, nu se poate să nu-l vezi de cate ori treci și…să rămâi cu o curiozitate. 🙂
Într-o vineri, înainte de prânz, am aflat ce-i în direcția indicatorului și în spatele numelui de “conac”.

conacul balcescu_my secret romania_1

conacul balcescu_my secret romania_2

“Conac”, aici,  înseamnă o casă în stil brâncovenesc, cu influențe gotice, construită în vârf de deal în prima jumătate a secolului al 19-lea (1824, ca să fim exacți). Cula dinspre poartă, contraforții, ferestrele mari ale verandei, cele două scări ce duc către intrarea principală sunt îndeajuns pe a-i face pe pasionații de arhitectură să se bată pe umăr și să se felicite că s-au abătut din drum și au venit până aici. O astfel de casă, care sa te teleporteze în urmă cu două secole, nu găsești pe toate drumurile.

Și odată ce intri, teleportarea are loc. Intri în salon, în camera în care se lua masa, în dormitorul familiei Bălcescu, străbați locul unde Nicolae Bălcescu a crescut alături de mama sa și de cei 4 frați. Cum încăpeau toți în același pat din ultima cameră rămâne un mister…

conacul balcescu_my secret romania_4

conacul balcescu_my secret romania_3 conacul balcescu_my secret romania_6 conacul balcescu_my secret romania_5conacul balcescu_my secret romania_7 conacul balcescu_my secret romania_8

Calci pe dușumeaua pe care a călcat și el, te uiți la grinzile la care s-a uitat și el. Și admiri grădina și dealul împădurit din spate și te gândești cât de mult i-au lipsit aceste imagini în momentul în care i-a fost refuzată intrarea în țară și a fost nevoit să moară în exil, la Palermo.

Din păcate, teleportarea nu durează mult. Doar în patru încăperi te poți bucura de mobilierul Biedermayer, de covoarele oltenești, de ceramica de Corbi (un centru de olărit faimos, nu departe de comună, dar care și-a pierdut meșteșugul în ultimii zeci de ani) și de cea de Curtea de Argeș. În restul conacului este amenajată o expoziție dedicată personalității lui Nicolae Bălcescu. Genul de expoziție care plictisește și uimește în același timp.

conacul balcescu_my secret romania_9

Uimește pentru că a rămas neschimbată de zeci de ani, deci poți admira în întreaga ei splendoare un mod de amenajare comunist: panouri de sticlă ce protejează hărti și documente, pe care găsești litere negre lipite cu grijă, vitrine de lemn în care sunt prezentate diverse documente importante. Plictisește din aceleași motive. Grupul celor pasionați de evenimentele de la 1848 este unul relativ mic iar expoziția de față nu face mare lucru pentru a-l lărgi sau pentru a-l face pe vizitatorul de rând, român sau străin, să se apropie de figura lui Nicolae Balcescu și să înteleagă un pic mai multe despre rolul său în schimbarea de la macaz de la 1848.

Din fericire, la sfârșitul turului expoziției ajungi aici, în verandă, și te gândești că ai șede câteva ore, cu o carte și un ceai lângă, și ai căuta inspirația, așa cum au făcut probabil și artiștii care au venit aici după 1948, când Radu Mandrea, unul dintre urmașii familiei Bălcescu, a donat-o statului spre a fi “loc de reculegere și studiu”. Câțiva ani mai târziu, când regimul comunist a găsit un interes deosebit în figura lui Bălcescu, locul a fost amenajat în muzeu.

conacul balcescu_my secret romania_10

Tot din fericire, mai este grădina. Cu biserica Bălceștilor, mutată din sat pe domeniu, cu mormântul Sevastiței Bălcescu (mama lui Nicolae), cu o imensă magnolie albă. Și rămâi cu senzația că e bine aici și că data viitoare ar trebui să îți iei o păturică și niște sandvișuri să faci un picnic.

conacul balcescu_my secret romania_16

conacul balcescu_my secret romania_13 conacul balcescu_my secret romania_15conacul balcescu_my secret romania_14 conacul balcescu_my secret romania_17 conacul balcescu_my secret romania_18
conacul balcescu_my secret romania_12

Bine de știut

  • în momentul în care intri pe poartă, se acționează o sonerie (puternică) care anunță pe curatori ca au vizitatori; deci, dacă sunteți un grup mai mare, intrați toți deodată
  • biletul de intrare este de 3 lei de persoană (adult); taxa de ghidaj e 5 lei iar cea de fotografie 5 lei (pentru tot grupul)
  • pe drumul Pitești – Râmnicu Vâlcea, din localitatea Milcoiu se face stânga, se urmează indicatoarele și apoi, în circa 5 km, se ajunge la muzeu

Traseu de survolat Valea Prahovei si istoria Romaniei in 2 zile

By Idei de urban break, MunteniaNo Comments

Traseu de survolat Valea Prahovei cu maşina, de preferat nu în weekend. Şi de survolat istoria României din timpuri medievale şi până în prezent.

De câte ori nu v-au întrebat prietenii străini cum să facă să ajungă la castelul lui Dracula din Bucureşti? Sau ce să mai vadă în zonă şi unde să mănânce? Şi pentru că informaţiile nu se adună singure într-un singur loc, va trebui să fiţi magicienii care le adună. Sau să intraţi aici.

Ziua 1 

Bucureşti – Ploieşti – Sinaia (2h cu maşina)

Sinaia – Buşteni (30 min cu maşina)

  • telecabina Buşteni – Babele (70 de RON, dus-întors)
  • Castelul Cantacuzino (1h, 23 de RON, intrarea se face din oră în oră, la şi un sfert)
  • Mâncare la restaurantul La Cerdac
  • Cazare la Vila Leonida (240 RON/cameră dublă, mic dejun inclus )

Ziua 2

Buşteni – Râşnov (40 min cu maşina)

Râşnov – Bran (15 min cu maşina)

  • Castelul Bran – (1h, 30 RON)
  • Mâncare la Taverna Lupilor – (1h şi 30 min, aprox 80 RON)
  • satul Măgura Branului sau satul Peştera – (2-3 ore de explorare)

Întoarcere pe culoarul Rucăr – Bran şi autostrada Piteşti – Bucureşti  (3h şi 30 min)

Camil_Iamandescu-Castelul_Peles

Traseul istoric începe cu Castelul Peleş, reşedinţa de vară a regelui Carol I, primul rege al României din dinastia Hohenzollern. După îndepărtarea lui Cuza în 1866, autorităţile române aveau o problemă. Unirea nu fusese garantată decât pe parcursul domniei lui Cuza, aşa că soluţia a fost introducerea unei case domnitoare străine. Castelul a fost construit între 1883 şi 1885, după planurile arhitectului german Johannes Schultz, în stil neorenascentist. Familia regală petrecea la Sinaia 6 luni pe an, iar castelul a avut rol de reşedinţă regală până în 1947, când a fost naţionalizat de regimul comunist. Din 2007 a trecut în proprietatea Regelui Mihai I, continuând să fie administrat ca muzeu şi instituţie naţională de statul român.

În afară de tururile obişnuite de vizitare, puteţi să vedeţi castelul şi cu alte prilejuri: Vânătoarea de ouă organizată în fiecare an în sâmbăta Paştelui, concerte “Sunetul Muzicii”, evenimente şi expoziţii temporare.

Continuăm cu Telecabina Buşteni – Babele, construită între 1974 şi 1977, când Ceauşescu a cerut Ministrului Turismului de pe atunci proiecte pentru revitalizarea turismului. Telecabina este prima din ţară care urcă de la altitudinea de 850 m (oraşul Buşteni) la 2300 de m (platoul aproape de Cabana Babele). Priveliștea de la pilonii 4 şi 5 vă oferă Crucea Eroilor Neamului, Brâna Caraimanului, Valea Jepilor și, în depărtare, Munții Baiului.

Castelul Cantacuzino ne întoarce în vremea domniei regelui Carol I. Castelul a fost construit în 1911 la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), fost ministru de Interne al României între 1899-1900, 1904-1907. Descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu, avea o avere colosală aşa că a fost supranumit “Nababul”. Probabil cunoaşteţi măcar unul din cele trei palate construite din banii săi: Palatul Cantacuzino din București, în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și “Micul Trianon”.castelul catancuzino busteni

castelul catancuzino bustenicastelul catancuzino busteni

Castelul din Buşteni este construit în stil neoromânesc după planurile arhitectului Grigore Cerchez, fiind înconjurat de un parc minunat, cu grote, cascade și fântâni arteziene.

Tot inspirat de membrii familiei regale şi generalul Paul Leonida plănuieşte o casă de vacanţă în zonă. De pe Dealul Zamorei generalul plănuia să admire din confortul cerdacului său Munții Bucegi și Crucea Eroilor Neamului, construită de curând din inițiativa Reginei Maria în cinstea celor căzuți în Primul Război Mondial.

Vila Leonida a fost cumpărată de soţii Drulă în 2009 şi renovată pentru a reda atmosfera interbelică în care a fost construită.

vila leonida busteni vila leonida busteni vila leonida busteni

Ziua a doua ne prinde în timpuri medievale. Cetatea Râşnov e menţionată în documente în anul 1335, în timpul unei invazii tătăreşti. Cu toate acestea, există dovezi arheologice care indică prezenţa pe Dealul Cetăţii a unor elemente de fortificaţie din Epoca Bronzului, posibil cetatea dacică Comidava şi prezenţa unei cetăţi de lemn teutonice (1211-1225).

Cetatea a rezistat asediilor turcilor, a rezistat schimbării stăpânirilor, i-a apărat pe cetăţenii târgului Râşnovului în timpul războaielor. A fost renovată în urma cutremurului din 1940 şi a fost folosită ca platou de filmare pentru filmele istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974), în regia lui Sergiu Nicolaescu.

Şi istoria Castelului Bran începe cu cavalerii teutoni. Ei ridică aici o fortăreaţă în 1211, dar sunt izgoniţi din zonă în 1226. Saşii din zona Braşovului primesc în 1377 privilegiul de a ridica un castel, de la regele maghiar al vremii. Îl şi ridică până în 1388 şi timp de mai multe decenii castelul are şi rolul de vamă şi cel de fortăreaţă la graniţa estică a Transilvaniei destinată încercării de a opri extinderea Imperiului Otoman.

castelul bran curte interioara1castelul bran curte interioara

Singura legătură istorică pe care Branul o are cu Vlad Ţepeş este incursiunea din 1459 a armatei sale în zona Braşovului. Ţepeş arde suburbiile oraşului şi omoară sute de saşi, deoarece aceştia cereau taxe vamale mai mari pentru Ţara Românească şi îl susţineau pe oponentul lui la tron. Comunitatea săsească ţine să se răzbune pentru acest episod şi îl zugrăveşte în cronici drept un tiran.

Castelul e cumpărat de braşoveni în 1651 şi este folosit în diverse moduri (inclusiv cabana a Ocolului Silvic) până în 1920 când este cedat de către consiliul local reginei Maria a României. Această îl transformă în reşedinţă a familiei regale şi îl lasă moştenire Principesei Ileana la moartea sa. În 1948, guvernul comunist o sileşte pe Principesa Ileana să părăsească ţara şi abia în 1990 ea are dreptul să revadă castelul.

Din 2009 castelul aparţine moştenitorilor Principesei Ileana, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta.

Satele Măgura şi Peştera vă oferă o privelişte de neuitat asupra Bucegilor şi Pietrei Craiului. Dacă vreţi să vă descreţiţi frunţile şi să intraţi într-un loc cu linişte, vă recomandăm să urcaţi cei 3 km până pe dealuri.

Culoarul Rucăr Bran este un culoar tectonic care separă Masivele Bucegi și Leaota de Munții Piatra Craiului și Munții Iezer-Păpușa. Urmând acest culoar natural, autorităţile au făcut drumul DN73 care, pe măsură ce urcă, devine din ce în ce mai accidentat, cu multe serpentine, ajungând, la Fundata, la altitudini de peste 1000 de metri. Dacă doriţi să vă opriţi pe drum, aveţi obiective pentru încă 2 zile de traseu.

Costuri

Costurile traseului de mai sus pot ajunge la 560 RON de persoană, în funcţie de ce restaurante alegeţi sau ce mâncare alegeţi.

Traseul cu maşina are 425 de km, aşa că ar ajunge la 150 RON costurile cu motorina.

Pentru a inchiria o masina pentru 2 zile, preţurile pornesc de la 450 RON, la care se adaugă o garanţie cerută de firmă.

Trasee cu ghid

Pentru a vedea şi cărări mai puţin bătătorite în această zonă, puteţi alege serviciile unui ghid.

Dan Chitila vă poate arăta satele Măgura şi Peştera la pas. De asemenea, puteţi merge alături de el în Munţi Baiului, să admiraţi priveliştea de pe Piscul Câinelui.

Photo credits

Castelul Peleş – foto by Camil Iamandescu

Pestereala in Cioclovina

By Crisana, Destinatii, ExcursiiNo Comments

Aici, la My Secret Romania, ne propunem să vă arătăm din secretele României dar și să vă luam cu noi, să le vedeți, experimentați, trăiți cu ochii voștri.

A doua excursie din 2015 va fi făcută într-o peșteră: Cioclovina. Anglo-saxonii au termenul de “cave exploring”. Noi putem să îi spunem “explorare de peșteri” dar e lung, așa că i-am spus “peștereală”.

Ideea e că o să ne echipăm (salopete, mânuși, frontale, echipament de tehnică alpină) și o să petrecem câteva ore bune în peștera Cioclovina (Hunedoara). Ce-i deosebit la Cioclovina? Intrarea monumentală, pârâul din interior și… multe alte lucruri, care merită văzute, nu povestite.

Cioclovina face parte din Parcul Naţional Grădiştea Muncelului – Cioclovina din Munţii Şureanu, parc care se întinde pe o suprafaţă de nu mai puţin de 38 184 ha. Peştera Cioclovina şi peştera Cioclovina cu apă fac parte dintr-un sistem carstic complex, în care se intră cu ajutorul echipamentelor de tehnică alpină.

1.Sistemul-Ponorici-Cioclovina-cu-Apa

Pârâul Ponorici ne însoţeşte prin peşteră şi apoi dispare sub un perete de stâncă.

10003546_633871403335417_607099865_n
Program
Vineri
→ plecăm la prânz din București și ajungem seara la Cioclovina sat, unde înnoptăm
Sâmbătă
→ tură în peștera Cioclovina
→ drumeție printre vestigii daco-romane
Duminică
→povești, albinărit
→o mică drumeție până la cetatea dacică Piatra Roșie
→ în mașini și înapoi acasă

Tura aceasta este dedicată exploratorilor şi necesită un nivel de pregătire fizică mediu. Prietenii de la Mares Outdoor Events (ghizii noştri super-experimentaţi) spun că “explorările de peşteri şi canioane sunt un pic dincolo de sfera de confort a persoanelor obişnuite, dar mult în interiorul sferei de confort tehnic şi siguranţă a ghizilor noştri.”

Adică ne vom simţi uneori provocaţi – pe marginea unei săritori de 27 m de coborât în rapel, la traversarea unei cascade ori înotând peste un lac subteran – dar vom fi tot timpul în siguranţă.

1010308_633872710001953_1120401804_n
Preț
400 lei/persoană
Include echipament, ghidaj peșteră, cazare 2 nopți.
Nu include mâncarea, pe care o vom găti împreună.

Transport
O să mergem cu mașinile personale și la final costul benzinei se va împărți între călători.

Dacă sună bine și dacă vrei să vii cu noi, dă-ne un mesaj până pe 10 aprilie!

poze: Cosmin Stan (http://badorgood.com/), Mares Outdoor Events

harta preluată de pe www.alpinet.org